„Furia și refuzul sunt două materii esențiale, cu potențial explozibil, pe care Miruna Vlada le activează în acest volum. Energia lor decide și tonalitatea, și expresia cărții – de manifest radical împotriva oricăror tentative de a controla alegerile unei femei, dreptul ei de a decide în răspăr cu așteptările generale. Poemele Mirunei Vlada se hrănesc din forța unui Nu violent spus trecutului, dintr-o ruptură dureroasă și intimă, dar și dintr-o scrutare lucidă, plină de indignare, a unei lumi în care abandonul a trecut drept dragoste, perpetuând trauma, iar injustețea, drept ordine firească a lumii. Prematur crește dintr-o rană, dar, în același timp, deschide un orizont al vindecării, al transformărilor după propriile legi. E un pumn și o mângâiere, așa cum puține cărți de poezie au reușit să fie, balada grunge pe care mamele noastre nu și-au putut-o permite.” (Alina Purcaru)
„Am fost tentat să spun că Miruna Vlada își desăvârșește aici proiectul politic devenit evident odată cu Bosnia. Partaj. Mi-am imaginat chiar cum, urmând exemplul Facultății de Farmacie, o clinică neonatologică (neapărat privată) și-ar tapeta pereții cu versuri din Prematur: «nu ai job, nu îți poți permite un copil;/ ai job, nu ai timp pentru un copil». Ideea nu mi se pare rea nici acum, dar nu sunt sigur că ea n-ar trăda intenția profund personală, casant personală, a volumului. Retorica de manifest se resoarbe perfect în organic. În bio- și psihologic. Nici urmă de dogmatism, așadar: ceea ce e general funcționează sub regimul meditației (de o paralizantă acuitate, aceasta), ceea ce e particular ține de regimul necontrafăcut al confesiunii. Rareori am citit o poezie mai empatică față de ceilalți și mai necruțătoare față de sine.” (Cosmin Ciotloș)
