„Ajunsă aproape in corpore să facă un nou Portret de grup. După 20 de ani, generaţia ’80 – indiscutabil, generația sincronizării! – își confirmă, o dată în plus, vocaţia literară propriu-zisă, care a dus la schimbarea de paradigmă în literele noastre, dar și vocația culturală per ansamblu, și asta deoarece a privilegiat mereu continuitatea în dauna improvizației de moment, creîndu-și propriile instituții (reviste, edituri etc.) acolo unde acestea lipseau sau administrîndu-le pe cele existente. Prezentă, prin tenorii săi, în toate antologiile de poezie românească din ultimele două decenii, iat-o reunită hic et nunc sub bagheta lui Eugen Lungu pentru un concert «jubiliar» – și starurile cîntă în cor! –, înainte de a se replia (unii au și făcut-o) în antologii de autor…” (Em. Galaicu-Păun)
