„După 1993 își restrânge considerabil producția epică și lirică, consacrându-se aproape total și definitiv istoriei și criticii literare. Și în acest domeniu foamea de a ataca subiecte și teme cât mai variate, de a epuiza într-un fel toate epocile și temele literare de răscruce sau de mare interes se manifestă cu o energie și o muncă interpretativă greu de zăgăzuit […]
Pentru el orice subiect care-i cade în mână la o nouă lectură devine o tentație greu de înfrânat. Nu este istoricul literar căutând noi documente, corespondență, colaborări necunoscute în presa vremii, ci doar materialul pe care i-l oferă opera acestuia și bibliografia critică la îndemână, pe baza căreia îl proiectează pe scriitor pe canavaua vremii, îl face mai accesibil și mai ușor de înțeles printr-o nouă organizare și restructurare a temelor și motivelor luate în discuție […] Ne aflăm în fața unei conștiințe critice care își cunoaște foarte bine menirea.” (Prof. univ. dr. Mircea Popa)
