„Clopotniţa nu e doar o construcţie medievală de cult sechestrată de autorităţi şi arsă, chipurile, de fulger. Împreună cu Hronicul, ea este imaginea metaforică a istoriei şi a credinţei noastre denaturate şi umilite de aceleaşi oficialităţi. Iar întrebarea fundamentală Unde ai fost în seara când ardea Clopotniţa? va fi, din păcate, actuală încă pentru multe generaţii înainte.
Această proză a lui Ion Druţă era ea însăşi ca o bătaie de clopot revărsându-se din lăcaşul ameninţat de flăcări. Un dangăt-avertizare care trebuia să ajungă (şi a ajuns!) mai ales la conştiinţa tinerilor.” (Eugen Lungu)