„În noul său roman, scriitorul Ghenadie Postolache spune povestea unei tinere femei. Rătăcirea identității feminine constituie trama cărții. Gabi, medicul legist de o frumusețe fizică rară și de o inteligență sclipitoare, îi oferă posibilitatea să exploreze lumea femeii în toate zonele discrete ale minții și inimii ei, în angoasantele jocuri dintre conștient și subconștient, dintre realitate și vis, joc de introspecții și retrospecții. În romanele sale, prozatorul a cultivat un interes aparte față de personajele feminine, dar, începând cu Pastorala (2017), recurge (programatic se pare) la reconceptualizarea structurii narative: locul protagoniștilor este luat de protagoniste. Menținut în formatul consacrat al scriiturii lui Ghenadie Postolache – proză psihologică, intelectualistă, cu substrat livresc-biblic dens, din care nu lipsesc discretele accente mistice –, romanul Canoneste replica feminină la parabola despre întoarcerea fiului risipitor. Gabi, fiica plecată în lume, nesocotind dorința tatălui său de a o vedea muzicantă, se întoarce, spre a-și împlini canonul jertfei. Regăsindu-se pe sine, îl găsește pe cel pe care îl căuta vreme îndelungată, pe Alexandru, genialul flautist, discipolul părintelui său. În romanul Canon sensurile cotidianului capătă semnificații arhetipal-mitice, infuzate de scriitor cu măsură în destinele personajelor sale.” (Maria Șleahtițchi)
