Rusia întotdeauna a fost la o răspântie de drumuri, o fatalitate derivată din geografie – periferie a Europei, periferie a Asiei și totodată centru al Eurasiei –, dar niciodată în decursul celor aproape 12 secole de istorie rusă povara alegerii căii potrivite n-a fost atât de grea ca la acest început de mileniu. Dificultatea alegerii se datorează și multiplicării opţiunilor, or, Rusia de azi nu mai are de ales, ca odinioară, o cale din două – latină sau greacă, așa cum a fost în secolul al XI-lea; un model slav autohtonist sau unul occidental, ca la finele veacului al XVII-lea; stilul autoritar al Vienei și Berlinului sau cel liberal-democrat al Londrei și Parisului, ca la finele veacului al XIX-lea. Trei căi mari, care se bifurcă la rândul lor, se deschid azi în faţa Moscovei – una imperială, care presupune refacerea unui ansamblu politico-geografic centrat pe Rusia; una eurasiatică, ce ar însemna o orientalizare a preocupărilor sale geopolitice; și una europeană.
