„Ascultîndu-i pașii însinguraţi și glasul, și inima, poeta își sculptează eroina […] după chipul și asemănarea sa, dar nu fără o reţinere în a divulga amănunte care să o defavorizeze în ochii vulgului. Rezultatul e că textele se scriu ca și cum autoarea i-ar inculca cititorului un fel de neutralitate a rostirii. Cel mai ades însă, substanţa profundă și dramatică a discursului se revoltă spontan, contrazicînd flagrant strategia secretomană a instanţei auctoriale, prin pieliţa subţire a enunţurilor erupînd respiraţia caldă a adevărului vieţii. […] O eroină memorabilă, amintind de marile eroine literare, fără ostentaţie însă, fără ifosele erudiţiei, cu numai simţirea. Și cu talent!” (Nicolae Leahu)
