Autoportret într-o oglindă spartă

„În acest «autoportret» îmi pun, mai explicit, o problemă mai veche. Ce am în urma mea? O biografie? Sau un destin? Biografia mea n-are nimic spectaculos. Poate doar faptul ca am trăit ușor somnambulic, între realitate și vis, sa fie interesant. Dar dacă văd în urma mea, cum înclin să văd, «un destin», mă lovesc de alte întrebări.
M-am înșelat, oare, crezând că destinul este, în buna măsură, o consecință a caracterului nostru? E adevărat că ereditatea a jucat rolul de ursitoare și că defectele mele au făcut restul? În fine, e greșită sau nu convingerea mea ca destinul nu e ocult și tenebros, ci acționează la vedere prin amănunte de o teribila banalitate, perfect anodine, cărora nu le-am dat importanța cuvenită? Am încercat un răspuns, folosindu-ma de întâmplări împrăștiate… În rest, explicația pentru nevoia mea de confesiune e foarte simplă. Fiind un introvertit, nu am cum să scap de «eu». Nu pot să scriu dacă nu mă descriu.” (Octavian Paler)