Vladimir Nabokov
Născut în Sankt Petersburg, la 23 aprilie 1899, într-o familie cu blazon, Nabokov își descoperă de timpuriu cele mai variate talente: învață foarte bine franceza, engleza, germana, este pasionat de pictură, de șah, de entomologie și de literatură (publicăa un prim volum de versuri la 15 ani). Exilat, își încheie studiile la Cambridge, iar în 1922 se mută la Berlin, unde publică în gazetele emigrației ruse sub pseudonimul Sirin. Apare primul sau roman, Mașenka (în versiunea engleza Mary), o mică bijuterie ce-i deschide cariera de romancier. În 1937 pleacă la Paris, apoi în Statele Unite, unde predă literatura la mai multe universități și se dedică vechii sale pasiuni pentru fluturi. Din 1959 se stabilește în Elveția, la Montreux. La 2 iulie 1977 moare la Hotelul Palace, unde locuia. Mașenka este romanul pe care, după propriile-i mărturisiri, îl iubește cel mai mult.
Scrieri principale:
Mașenka (1926), Rege, dama, valet (1928), Apărarea Lujin (1930), Ochiul (1930), Râsete în intuneric (1933), Disperare (1936), Invitație la eșafod (1938), Adevărata viața a lui Sebastian Kniglit (1941), Darul (1952), Lolita (1955), Pnin (1957), Foc palid (1962), Ada sau Pasiunea: O cronica de familie (1969), Uita-te la arlechini (1974). A mai scris nuvele, poezie, teatru, eseu și a tradus din Pușkin (în engleză) și din Shakespeare, Goethe, Musset, Lewis Carroll (în rusa).
