Vlad Ioviță
Vlad IOVIȚĂ (25 decembrie 1935, s. Cocieri, Dubăsari – 23 iunie 1983, Chișinău), prozator, scenarist și regizor de cinema din R. Moldova. Licențiat al Școlii de Coregrafie „A. Vaganova” din Leningrad (1954), lucrează în trupa de balet a Teatrului Moldovenesc Muzical-Dramatic „A.S. Pușkin”. După absolvirea Cursurilor Superioare de Scenaristică din Moscova (1964), se consacră filmului, ajungând secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Cineaștilor din R. Moldova (1981-1983). Debutează ca regizor de filme documentare cu pelicula Fântâna (1967), urmată de Măștile iernii noastre (1968) și Dansuri de toamnă (1983). Realizează filmele artistice Nuntă la palat (1969) și Dimitrie Cantemir (1973); semnează scenariile filmelor Se caută un paznic (1967) și Durata zilei (1974). Debut editorial cu volumul de nuvele Râsul și plânsul vinului (1965), urmat de Dincolo de ploaie (1970), Trei proze (1971), Friguri (1982) și, postum, Un hectar de umbră pentru Sahara (1984). Foarte apreciat și ca prozator, și ca cineast, în 1976 i se decernează Premiul de Stat al RSS Moldovenești.
