Val Butnaru
Val BUTNARU (17 aprilie 1955, în Chişinău), dramaturg şi romancier român. După absolvirea Şcolii Medii Nr. 32 (actualmente Liceul Teoretic Iulia Hasdeu) din Chişinău, urmează Facultatea de Ziaristică a Universităţii de Stat din Moldova (1980), apoi Cursurile Superioare de Regie de pe lângă Institutul de Artă Cinematografică (VGIK) din Moscova, în clasa lui Emil Loteanu (1987). Stagii în domeniul jurnalismului: la Radio Europa Liberă (München, 1993) şi la ziarul Orlando Sentinel (Orlando, SUA, 1994). Din 1979, este reporter la ziarul Tinerimea Moldovei, după care lucrează la Învăţământul public, Literatura şi arta, Orizontul (ulterior, Columna). Redactor-şef adjunct la Sfatul Ţării (1991-1992). În 1992-1994, este director artistic al Teatrului Eugène Ionesco. Corespondent pentru Basarabia la Radio Europa Liberă (1992-1996). În 1995, fondează Grupul de Presă Flux (GPF). În 1999, fondează Jurnal de Chişinău. În 2008, fondează Jurnal TV, iniţial pe internet, iar din 2010, în eter. Autor a peste 20 de piese de teatru, montate la Chişinău, Bucureşti, Iaşi, Bălţi, Botoşani, Cahul, Giurgiu, Sibiu, Constanţa. Printre cele mai importante texte dramatice, se numără: Procedeul de ju-jitsu (1981); Apusul de soare se amână (1982); La Veneţia e cu totul altfel (1989); Iosif şi amanta sa (1993); Saxofonul cu frunze roşii (1997); Cum Eclesiastul discuta cu Proverbele (1999); Şase autori în căutarea unui personaj (2001); Fotografi şi clovni invizibili (2005); Avant de mourir (2007); Scrisorile pierdute de I.L.C. (2008). Premiile Ministerului Culturii pentru cea mai bună piesă (1989, 1999), Premiul „Ion Luca Caragiale” al Academiei Române (1993). În 2010, debutează ca romancier cu Cartea nomazilor din B., urmat de Negru şi Roşu (2016) și Misterioasa dispariție a lui Teo Neamțu (2017).
