Petre Ispirescu
Petre ISPIRESCU (1830, București – 1887, București), folclorist și prozator român. La 12 ani intră ucenic la tipografia lui Z. Carcalechi, calificându-se în meseria de tipograf. Ulterior ajunge proprietar ori conducător al unor tipografii: Naționalul, Tipografia Statului, Tipografia Academiei Române, fapt care îi înlesnește contactul cu elita intelectuală a epocii. La îndemnul lui A. I. Odobescu, B. P. Hasdeu, N. Filimon ș.a., începe să scrie atât versuri, cât și proză memorialistică, dar talentul i se dezvăluie plenar în basme, pe care le publică, începând cu 1862, în „Țeranul român”. Consacrarea vine în 1872, odată cu apariția volumului Legende și basmele românilor. Ghicitori și proverburi. Tot mai solicitat, colaborează într-un ritm susținut cu „Columna lui Traian”, „Analele literare”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Revista literară”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „România liberă”, „Tribuna” ș.a. După ce învață singur limba franceză, scrie un articol de folclor comparat, semnalând motive comune în basmele române și în cele franceze. Nefiind încă elaborată o metodă științifică de culegere a folclorului, Ispirescu se transformă din folclorist în povestitor, iar narațiunea sa „nu exprimă litera folclorului, ci spiritul său, capacitatea de a dezvolta creator vechi teme” (Mircea Anghelescu).
