Panait Istrati
Panait ISTRATI (pe numele adevărat Gherasim Istrate; 1884, Brăila - 1935, București), scriitor român de limbă franceză și română. Spirit aventurier, în 1906 își începe peregrinările prin lume (Alexandria, Pireu, Napoli, Port Said, Damasc, Cairo), câștigându-și existenţa ca pictor de firme, zugrav, portar de noapte etc. În 1910, participă la Congresul de reconstituire a Partidului Social-Democrat din România, iar în 1912 este ales secretar al Cercului de Editură Socialistă. În 1913 pleacă la Paris. Bolnav de tuberculoză, în 1916 ajunge la Leysin, în Elveţia, unde se îngrijește de sănătate și, totodată, învaţă franceza cu ajutorul dicţionarului. După o încercare ratată de sinucidere, din 1921, asupra lui se găsește o scrisoare către Romain Rolland, pe care ziarul L’Humanité i-o transmite scriitorului francez; acesta din urmă îl îndeamnă să-și scrie povestea vieţii. Debutează în 1923, cu Kyra Kyralina, în revista Europe, cu o prefaţă de Romain Rolland, intitulată Un Gorki balcanic. Urmează, într-un ritm susţinut, alte scrieri, mai întâi în franceză (Oncle Anghel, Présentation des haïdoucs, Nerrantsoula, Adolescence d’Adrien Zograffi, Le Pêcheur d’éponges, Pour avoir aimé la terre ș.a.), apoi în română, în traducere proprie sau în versiunea altor traducători. În 1927-1929, întreprinde o lungă călătorie în URSS, ocazie cu care îl cunoaște pe Nikos Kazantzakis, dar de unde revine profund dezamăgit (Spovedania unui învins). Se stinge din viaţă pe 16 aprilie 1935, la București, și este înmormântat la cimitirul Bellu.
