Mihail Kogălniceanu
Mihail Kogălniceanu, născut în 1817 într-o familie de boieri din Moldova, a fost un important om de stat și intelectual, remarcându-se prin viziunea sa asupra modernizării României. A studiat la Universitatea Humboldt din Berlin, unde a fost influențat de istoricul Leopold von Ranke. În 1840, a fost numit director al Teatrului Național din Iași și profesor de istorie națională, dar a fost exilat din cauza ideilor reformatoare. A susținut Unirea Principatelor Române și a contribuit la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești. A fost un susținător al educației și al dezvoltării culturii politice, fiind implicat în fondarea Universității din Iași și a celei din București. În 1864, a fost un susținător al Reformei agrare, susținând împroprietărirea țăranilor. În calitate de ministru de externe, a jucat un rol crucial în obținerea independenței României în 1877. Kogălniceanu a fost activ și în recolonizarea Dobrogei, încurajând imigrarea și dezvoltarea regiunii. De asemenea, a fost un colecționar de artă, iar colecția sa a fost vândută, unele piese ajungând în marile muzee ale lumii. La 200 de ani de la nașterea sa, Kogălniceanu este omagiat ca o personalitate esențială în formarea statului român modern.