Maria Șleahtițchi
MARIA ȘLEAHTIȚCHI (17 ianuarie 1960, s. Ștefănești, Florești, RSSM), scriitoare română. După absolvirea şcolii medii din satul natal, a urmat Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de Stat „Alecu Russo” din Bălţi (promoţia 1981), apoi doctoratul în literatura română la Institutul de Limbă și Literatură al AŞM, cu o teză despre proza pentru copii; doctor în filologie din 1991. Timp de trei ani (1981-1984) a fost profesoară de limba şi literatura română la Şcoala nr. 1 din oraşul Bălţi, după care este angajată la actuala Universitate de Stat „Alecu Russo” din Bălţi (1984-2012), unde a trecut treptele profesionale de la asistent la conferenţiar universitar şi a fost rând pe rând şefă de secţie, şefă de catedră, decan al Facultăţii de Filologie, prorector pentru știinţă. În 2012-2015 a fost directorul Departamentului Cercetare şi Inovare al Universităţii de Stat din Moldova. A fost secretarul ştiinţific al Secţiei Ştiinţe Umanistice şi Arte a AŞM. A fondat împreună cu Nicolae Leahu şi Mircea V. Ciobanu revista literară „Semn” (1995). A fost redactor-şef al revistei „Noua Revistă Filologică”. În prezent este directorul Muzeului Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”. Debut în poezie cu o săptămână de poeme nescrise (1998); alte volume: oleandrii mă strigă roz (2010), acum (2013), iubirea noastră e o doamnă frumoasă (2015, 2019) și antologia Fragile (2016). Debut în critica literară cu Jocurile alterităţii (2002); alte volume: Istoria critică a literaturii române din Basarabia: pe genuri (2004, în colaborare), Cerc deschis. Literatura română din Basarabia în postcomunism (2007), Romanul generaţiei ‘80 (2014), Literatură, reprezentări, negocieri (coordonator, 2018). Coautoare a eseului dramatic Cvartet pentru o voce și toate cuvintele (2001). Textele ei au fost incluse în diverse antologii apărute în limba română şi în limbi străine. În limba franceză i-a apărut cartea de poeme Notre amour este une belle dame (traducere de Olimpia Barbul, 2019)
