Ion Druță
Ion DRUŢĂ (născut la 3 septembrie 1928, comuna Horodişte, fostul judeţ Soroca, azi în raionul Donduşeni, a decedat la 28 septembrie 2023, Moscova). Cele dintâi povestiri îi sunt publicate la începutul anilor ’50. Primul volum de schiţe şi nuvele, La noi în sat, vede lumina zilei în 1953, fiind urmat de alte povestiri, apoi de romanul Frunze de dor (scris în 1955, publicat în 1957). Colaborează la ziarele Ţăranul Sovietic, Moldova socialistă şi la revista Femeia Moldovei. Absolvă cursurile Superioare de Literatură de pe lângă Institutul de Literatură „A. M. Gorki” al Uniunii Scriitorilor din URSS (1957). Criticile distrugătoare din partea oficialităţilor comuniste din RSS Moldovenească vizând scrierile sale, mai ales romanul Povara bunătăţii noastre (1963, prima parte, Balade din câmpie; integral, Povara bunătăţii noastre, 1970), precum şi filmul Ultima lună de toamnă, îl fac pe autor să se stabilească la Moscova (1959). Ca dramaturg, este autorul unui şir de piese montate cu succes atât în RSSM, cât şi pe scenele multor teatre din fosta URSS şi din străinătate: Casa mare (1961), Doina (1968), Păsările tinereţii noastre (1971), Horia (1973), Frumos şi sfânt (Sfânta sfintelor 1974), Cervius divinus (1975), Întoarcerea ţărânei în pământ ( Plecarea lui Tolstoi; 1978), Apostolul Pavel (1996) şi multe altele.
În 1967 i se decernează Premiul de Stat al RSS Moldoveneşti pentru
nuvela Ultima lună de toamnă şi romanul Balade din câmpie. Scriitor
bilingv, publică la Moscova în limba rusă mai multe volume de proză,
eseistică şi dramaturgie. Deţine titlurile de Scriitor al Poporului (1988),
membru de onoare al Academiei Române (1990) şi membru titular al
Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (1992). Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul literaturii (2008) și al Premiului Constantin Brâncoveanu, secțiunea Literatură (2014).
Opera sa include, de asemenea, romanele Clopotniţa (1972),
Întoarcerea țărânei în pământ (1974) şi Biserica Albă (1983).
