Ileana Mălăncioiu
Ileana MĂLĂNCIOIU s-a născut la 23 ianuarie 1940, în comuna Godeni, județul Argeș. În 1968 și-a luat licența în filosofie cu o teză despre Lucian Blaga, iar în 1975 și-a susținut doctoratul cu lucrarea Vina tragică.
Debutează în 1965, în revista „Luceafărul”, iar editorial cu volumul Pasărea tăiată (1967), care o impune imediat atenției criticii. Titlurile ce urmează fac din Ileana Mălăncioiu unul dintre cei mai importanți scriitori români postbelici: Către Ieronim (1970), Inima reginei (1971), Crini pentru domnișoara mireasă (1973), Ardere de tot (1976), Peste zona interzisă (1979), Sora mea de dincolo (1980), Linia vieții (1982), Urcarea muntelui (1985; reeditată în 1992, în ediție necenzurată) – poezie; Vina tragică. Tragicii greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka (1978), Călătorie spre mine însămi (1987), Crimă și moralitate (1993), Cronica melancoliei (1998), A vorbi într-un pustiu (2002), Recursul la memorie (2003) – eseuri și publicistică. În ambele genuri, Ileana Mălăncioiu a primit de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor. Pentru întreaga operă, i-au fost acordate Premiul Național „Mihai Eminescu”, Premiul „Alia” al revistei „Adevărul literar și artistic”, Premiul Național pentru Literatură, Marele Premiu „Prometheus”, Premiul „Constantin Brâncuși” și Marele Premiu „George Bacovia” al revistei Ateneu. Volumele sale de poezie au fost traduse în: franceză (trad. Annie Bentoiu, Nicolas Cavaillès), engleză (trad. Dan Duțescu, JoAnne Growney, Eiléan Ní Chuilleanáin), suedeză (trad. Gabriela Melinescu, Dan Shafran și Agneta Pleijel), letonă (trad. Leons Briedis), catalană (trad. Jana Balacciu Matei).
Membră a Uniunii Scriitorilor din 1970, în 2013 a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în 2000 i-a fost conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Comandor.
