Emil Brumaru
Emil BRUMARU. Născut la 1 ianuarie 1939 în comun Bahmutea, județul Tighina din Basarabia. Absolvent al Facultății de Medicină Generală din Iași (1963). Între 1963 și 1975, medic în comuna Dolhasca, județul Suceava. Liber profesionist, în anii 1975-1983. Corector cu jumătate de normă la Convorbiri literare (1983-1989). Redactor-șef adjunct, apoi redactor la aceeași publicație (1990-1996). Debut editorial cu Versuri (1970). Din 1992, rubrică săptămînală (“Cerșetorul de cafea”) la România literară. În 2003 apare în colecția "Canon” a Editurii Aula monografia Emil Brumaru semnată de Rodica Ilie, iar Horațiu Mălăele scoate un CD, Sunt un orb, pe versurile poetului. Premiul Național de Poezie “Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia (2001).
Opera poetică: Versuri (Ed. Albatros, 1970); Detectivul Arthur (Ed. Cartea Românească, 1970); Julien Ospitalierul (Ed. Cartea Românească, 1974); Cîntece naive (Ed. Cartea Românească, 1976); Adio, Robinson Crusoe (Ed. Cartea Românească, 1978); Dulapul îndrăgostit (Ed. Cartea Românească, 1980); Ruina unui samovar (Ed. Cartea Românească, 1983); Dintr-o scorbură de morcov (Ed. Nemira, 1998); Poeme alese. 1959-1998 (Ed. Aula, 2003); Opera poetică, 2 vol. (Ed. Cartier, 2003); Poezie. Cartea-Borcan (Ed. Humanitas, 2003); Fluturii din pandișpan (Ed. Cronica, 2003); Infernala comedie (Ed. Brumar, 2005).
