Dumitru Matcovschi
Dumitru MATCOVSCHI (20 octombrie 1939, Vadul Raşcov, Soroca – 26 iunie 2013, Chişinău; este înmormântat în satul de baştină), poet, prozator, dramaturg, publicist şi om de cultură român din Basarabia. Licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova (1961). Redactor la ziarul „Moldova socialistă”, apoi redactor-şef adjunct la săptămânalul „Cultura” (1966-1970). Între 1988-1997, este redactor-şef al revistei „Nistru” (căreia îi schimbă numele în „Basarabia”), unde publică eseul lui Valentin Mândâcanu Veşmântul fiinţei noastre. Victimă a unui cumplit accident (17 mai 1989), în condiţii suspecte, urmează un lung tratament şi, în cele din urmă, revine în primele rânduri ale luptătorilor pentru cauza naţională, acum aureolat şi de nimbul de martir al neamului. Scriitor al Poporului (1989); membru titular al Academiei de Ştiinţe din Moldova (1995); Premiul Național al Republicii Moldova (1990); Marele Premiu pentru poezie „Nichita Stănescu” (1997); Premiul Naţional al Republicii Moldova (2011); cavaler al Ordinului Republicii (1996); cavaler al Ordinului Steaua României în grad de Comandor (2000); cavaler al Ordinului Meritul Cultural (2012).
Debut editorial cu placheta de versuri Maci în rouă (1963), urmat de volumele: Univers intim (1966), Casă părintească (1968), Melodica (1971), Soarele cel mare (1990), Imne şi blesteme (1991), Neamul Cain (2008) ş.a. În 1969, este dată la cuţit cartea Descântece de alb şi negru.
Autor de romane: Duda (1973), Bătuta (1975), Toamna porumbeilor albi (1979), Focul din vatră (1982) şi Piesă pentru un teatru provincial (1988). Apreciat dramaturg: Preşedintele; Cântec de leagăn pentru bunici; Tata; Pomul vieţii; Abecedarul; Troiţa.
