Bertrand Russell
BERTRAND RUSSELL (1872–1970) a fost un autor prolific în probleme de interes pentru publicul larg: religia, organizarea socială, relaţiile internaţionale, războiul şi pacea, educaţia, etica, influenţa ştiinţei asupra vieţii sociale etc. În toate aceste chestiuni a exprimat o gândire originală şi viguroasă, adesea în răspăr cu mentalităţile dominante şi stârnind nu o dată nemulţumiri şi reacţii adverse din partea autorităţilor. Izbucnirea Primului Război Mondial i‑a dat ocazia să‑şi manifeste antimilitarismul şi pacifismul; drept consecinţă, şi‑a pierdut în 1916 postul de la Cambridge şi a fost condamnat în 1918 la şase luni de închisoare. Democrat, individualist şi liberal, Russell a împărtăşit vederile socialiştilor englezi, dar a criticat bolşevismul după o călătorie în Rusia, întreprinsă în 1920. Până la sfârşitul vieţii n‑a încetat să fie un adversar al oricărei forme de dictatură şi un luptător pentru cauza păcii, opunându‑se utilizării militare a energiei nucleare sau denunţând pericolele naţionalismului. În 1950 i‑a fost decernat Premiul Nobel pentru literatură, „drept recunoaştere a activităţii sale scriitoriceşti variate şi de mare importanţă, prin care apără idealurile umaniste şi libertatea de gândire“. Lucrări ale lui Bertrand Russell apărute la Humanitas: Istoria filozofiei occidentale (2005), În căutarea fericirii (2011), Cunoaşterea lumii exterioare (2013), Credinţele mele (2014), Eseuri sceptice (2015), Autobiografia lui Bertrand Russell (2018), Viitorul omenirii și alte eseuri deloc populare (2021).
