Alexei Mateevici
Alexei MATEEVICI (16 martie 1888, Căinări, Tighina – 13 august 1917, Chișinău). Poet, publicist, traducător. Învață la Școala Duhovnicească și la Seminarul Teologic din Chișinău (1897-1910), la Academia Teologică din Kîiv (1910-1914), după absolvirea căreia revine la Chișinău și activează ca profesor de limba greacă la Seminar. În 1915, în calitate de preot militar, pleacă pe frontul din Galiția. Peste un an este transferat pe Frontul Românesc. Debutul literar și-l face în ziarul Basarabia din 20 septembrie 1906 cu prima parte din corespondența Chestia preoțească. Adevăratul succes literar al lui Mateevici se produce la începutul lui 1907, când publică în ziarele Basarabia și Viața Basarabiei poeziile: Cântecul zorilor, Țăranii, Eu cânt și În zarea anilor. Semnează articole cu caracter politic (Lupta moldovenilor pentru drepturi, Datoria noastră, Ce ne trebuie nouă), precum și cu caracter științific (Obiceiurile și rânduielile nunții la moldovenii basarabeni, Colindele Crăciunului ș.a.). Colaborează la revistele Luminătorul, Cuvânt moldovenesc, Kișiniovskie eparhialnîie vedomosti, în paginile cărora continuă să publice articole pe teme de lingvistică, folcloristică, etnografie, istorie. La 18-19 iunie 1917, Mateevici ține două prelegeri de istorie a literaturii române la cursurile de limbă românească pentru învățătorii moldoveni. În prima zi citește capodopera creației sale – poezia Limba noastră, ulterior pusă pe note de către compozitorul Alexandru Cristea, poezie care, actual mente, este Imnul de Stat al Republicii Moldova.
