„PR-ul a devenit o agonie a staffurilor electorale. Inventivitatea şi creativitatea scuză cheltuielile exacerbate. Unul din primii practicieni ai PR-ului, Ivy Lee, a definit PR-ul drept arta de a te face crezut. Edward Bernays, considerat părintele PR-isticii, defineşte PR-ul drept inginerie a consimţământului.
Studiile asupra acestui fenomen complex în câmpul politic comunicaţional mă determină să adaug că PR-ul este o seducere. Două finalităţi confirmă puterea de persuasiune a PR-ului politic – idealizarea şi absolutizarea vs diabolizarea. Tocmai pe acest motiv consilierii PR devin când îngeri, când demoni şi viceversa.
În politică, PR-ul te face cunoscut şi recunoscut, admirat sau detestat. Contează ambianţa pe care ţi-o inventează PR-istul și rolul pe care ţi-l revendici în această ambianţă.” (Aurelia Peru-Balan)
Managementul PR-ului politic
Vânătoarea de voturi electorale. Trenduri occidentale, specific național
Stoc epuizat