„În descrierea partidei de șah, Zweig imaginează o metaforă extraordinară pentru teribila și sumbra confruntare cu torționarii naziști. Anamneza prezentată de el nu este una a indivizilor, ci a întregii Europe.” (The New York Review of Books)

În anii de început ai celui de-al Doilea Război Mondial, la bordul unui pachebot ce se îndreaptă spre Buenos Aires, călătorii descoperă că printre ei se află un campion mondial la șah pe nume Czentovic. Talentul de șahist al jucătorului, fiu al unui luntraș sărac dintr-un sătuc slav, e dublat de o lipsă de educație apropiată de grosolănie. Printr-un concurs de împrejurări, Czentovic ajunge să se înfrunte pe tabla de șah cu un grup de călători de pe vas, pe care îi învinge cu ușurință. Atunci însă intră în scenă, cu totul surprinzător, un personaj straniu, al cărui trecut recent este legat de jocul de șah într-un mod tulburător și sumbru, ce implică o confruntare cu anchetatorii gestapoviști ai Reichului nazist. Ideea de „joc al minții” capătă astfel o semnificație mult mai amplă, iar înfruntarea ce se prefigurează pe pachebot e doar ecoul alteia, mult mai teribilă.

„Zweig este înzestrat cu o curiozitate psihologică nestăvilită, o franchețe brutală, o imparțialitate de nezdruncinat.” (The New York Times Book Review)