Casa Umbrelor

E noapte în Lincoln’s Inn… tulbure şi agitată vale a umbrelor legii, în care solicitanţii nu găsesc decît prea puţină lumină… şi lumînările groase sînt stinse cu degetele prin birouri, iar funcţionarii coboară tropăind scara şubredă de lemn şi se împrăştie. Clopotul care bate ceasurile nouă şi-a încetat lugubru-i dangăt, jelind fără rost pe nimeni; porţile sunt închise şi portarul de noapte, un paznic solemn, cu o grozavă poftă de a dormi, stă de strajă în gheretă. De la rândurile etajate de scări, ferestrele ca nişte lămpi înceţoşate, cum sunt ochii Justiţiei, un soi de Argus cu privirile împăienjenite, cu câte un buzunar fără fund pentru fiecare ochi şi cu câte un ochi deasupra-i, ferestrele acelea clipesc vag spre stele…”