Editura Cartier
Joi, 21 Septembrie 2017
 
Colecții

Colectia CARTIER Rotonda

Cândva, am intenţionat să fac o disecţie – să scot afară măruntaiele identităţii naţionale și să afirm: „Uitaţi-vă, așa funcţionează!”.  Îmi propusesem, într-o cercetare, să scot la iveală interese, pasiuni, fixaţii, iluzii, ascunse toate sub pretinse identificări naţionale. Speram că voi putea oferi o explicaţie care să-i lumineze pe toţi și să-i elibereze din ghearele identităţii naţionale, și apoi să învăţăm să convieţuim cu identităţi parţiale și deschise.
Însă degrabă aveam să descopăr că, la fel ca identitatea naţională, și studiul ei este împânzit de capcane, prima capcană fiind chiar în intenţia de a studia acest domeniu: oare nu cumva atunci când pretindeam că aleg o temă de cercetare, de fapt, mi-am dezgolit propria rană identitară? Adun în această carte, ca într-o confesiune, capcanele și rătăcirile mele (academice), cu speranţa că astfel mă voi izbăvi, pentru totdeauna, de păcatele căutării identitare, iar posibilul cititor al acestei cărţi va învăţa să le evite.
Deschide cartea.

Dosar de presa:
Premisa de la care şi-a pornit Tamara Cărăuş aventura cunoaşterii a fost una cât se poate de nobilă: eseista voia să clarifice deruta identitară în care lâncezeau atâţia basarabeni, să le livreze o soluţie de emancipare, scriind o carte „pe înţelesul tuturor” despre specificul identităţii şi despre mecanismele identificării naţionale în Republica Moldova.
Vitalie Ciobanu, martie 2011, Contrafort
Joi, la Librăria din Centru a avut loc lansarea volumului Capcanele identităţii, semnat de Tamara Cărăuş.
Nicolae Roibu, februarie 2011, TIMPUL

În gradientele maleabile ale infinitului identitar, tentaţia de a trasa o linie absolută, clară şi finală a atras pe mulţi. Inclusiv pe Tamara Cărăuş, care-şi mărturiseşte aventura savuros în "Capcanele identităţii".
Ion Grosu, februarie 2011, blog www.iongrosu.com

Radio Europa Libera, februarie 2011. Video.


220 pag. Format 130X195. Brosat. ISBN 978-9975-79-679-8


Aceasta carte de interviuri cu personalitati ale culturii romane (majoritatea scriitori) s-a construit din mers, odata cu biografia revistei Contrafort, incepand cu primul ei numar, aparut in octombrie 1994. Din cele aproape 100 de interviuri pe care le-am facut in 15 ani de existenta a revistei am selectat 25 - texte reprezentative pentru programul editorial al Contrafortului si, in buna masura, pentru preocuparile mele de scriitor. Interviurile pun in valoare destine inconfundabile, adesea spectaculoase, expun adevarate modele intelectuale...
Transpar in aceste texte temele majore ale revistei Contrafort: resuscitarea spiritului critic, sincronizarea cu literatura romana contemporana, etica memoriei, evaluarea literaturii scrise in comunism, specificul national, centrul si periferia, traditionalism versus postmodernism, intelectualul si puterea, conflictul dintre generatii, dialogul Est-Vest, literatura romana in lume s.a. Recitindu-le, m-am convins ca aceste texte raman seminificative pentru realitatile noastre post-89; (re)lectura lor poate furniza tinerilor de azi repere importante intr-un scenariu al formarii si evolutiei intelectuale.
Deschide cartea.

344 pag. Format 130X190. Brosat. ISBN 978-9975-79-645-3


sau Salvati-ma la Rosia Montana

Alexandru Vakulovski nu este un scriitor obisnuit. Dar ar fi neobisnuit a devenit noul conformism in literatura noului secol. Asa ca voi spune ca Alexandru Vakulovski a depasit si acest obstacol si a devenit un nebun frumos. Si cind spun "nebun", ma refer la acea capacitate de a se rupe si de a i se rupe; pentru ca lui Alexandru i se rupe de tabuuri, de norme, de ce e pro ca si de ce e anti, de interdictii nescrise - ca si de cele scrise. Iata, cu acest nou roman, el priveste Rosia Montana dintr-o alta perspectiva, independenta de toata lupta politica, ecologica si sociala ce se da in jurul acestui subiect. Si, cu toate astea, simti in roman incrancenarea acelei lupte. Pentru ca lui Alexandru nu-i scapa nimic: e o calitate mai rara in zilele noastre, si de-a dreptul impovaratoare. A, da, am gasit - Alexandru Vakulovski e un paradox, pentru ca i se rupe de tot, dar nu-i scapa nimic. Am zis!...
Mihnea Blidariu (Luna Amara)
Deschide cartea.

Dosar de presa
Romanul anului
Dumitru Crudu, decembrie 2010, Timpul

Într-un cuvânt, dacă-n trilogia cu un titlu de nerostit în public s-a văzut că Alexandru Vakulovski vrea, odată cu Salvaţi-mă la Roşia Montană a demonstrat că poate!
Emilian Galaicu-Paun, noiembrie 2010, Radio Europa Libera

După ce și-a lansat cartea de câteva ori în România (157 de trepte spre iad, ed. Cartier), Alexandru Vakulovski a avut parte de un eveniment de gală am putea spune, la Chișinău, pe 4 noiembrie, alături de Em. Galaicu-Păun, Andrei Gheorghe, Dumitru Crudu, Constantin Cheianu.
Andrei Ruse, noiembrie 2010, revista online Boomlit

Sînt tot mai mulți cititori care consideră că acesta e cel mai bun roman al autorului și că este complet diferit față de Pizdeț.
Interviu realizat de Dumitru Crudu cu Alexandru Vakulovski, octombrie 2010, Radio Europa Libera

Moartea are miros – am simtit asta la Rosia.
Interviu realizat de Mihai Gotiu cu Alexandru Vakulovski, septembrie 2010, www.voxpublica.realitatea.net

Video (www.youtube.com).

120 pag. Format 130x195. Brosat. ISBN 978-9975-79-635-4


"Stilist desăvârşit, Caludiu Komartin devine, pe volum ce trece un poet tot mai bun. Am citit din stadiul de manuscris Un anotimp în Berceni fără să simt vreo clipă între paginile lui aerul închis al atelierului. Era deja o carte excelentă, încheiată la toţi nasturii, chiar dacă încă îi lipseau copertele. Dovadă că prima tentaţie a fost aceea de a-i dedica pe loc o cronică entuziastă. În care urma să spun că generaţia începe să-şi dea, în ciuda nemulţumirilor căutători de aramă, platina pe faţă."
Cosmin Ciotloş

Deschide cartea.

88 pag. Format 130X195. Brosat. ISBN 978-9975-79-622-4


„Irina Nechit reflectă, în versurile ei, o detentă, o „eliberare”. Mai puțin intelectualizată, producția ei pare a-și fi câștigat dreptul la mărturia „naturală”, egală cu sine.
Irina Nechit are darul de-a putea da glas dramatismului inaparent al existenței de toate zilele. Prin verbe simple, „prozaice”, poeta trasează granița dintre două lumi, cea a poeziei și cea a nonpoeziei. Instantaneul realist (poeta e contemplativă, dar și o observatoare sfredelitoare, innocent-amară a ambientului) se învecinează cu insertul suprarealist, posedând aceeași capacitate de absorbție a realului care uneori devine expresiv-delirantă.
Puternica sangvinitate a poetei se supune acestui suflu violent al realului, precum unei magi consubstațiale.” Gheorghe Grigurcu
Deschide cartea.

Dosar de presă:
Poezia Irinei Nechit are ritm, viteza si decupaj nemilos. Minimalismul care ţine
în frâu adevărurile grave, care se foloseşte de faţa simplă a lumii pentru a
sugera găurile negre ale sufletului, este o măiestrie greu de dibuit.
Felix Nicolau, aprilie 2011, Ziarul de duminica

Irina Nechit pare a scrie o poezie aşa-zicînd cu inima, nu cu mintea – o poezie de mare încărcătură emoţională, concretă şi intuitivă, ce se naşte tumultuos, dintr-o singură tuşă.
Adina Dinițoiu, aprilie 2011, Observator cultural

Irina Nechit a lansat „Copilul din maşina galbenă”, carte care mută limitele dintre literar şi existenţial plasând o miză subiectivă în jocul estetic: ”copilul roade cu unghia florile de gheaţă/ îşi zgârie numele pe geam/ dealurile albe nu se mai văd/”.
Răzvan Țupa, decembrie 2010, www.boomlit.com

Un demers liric de nișă, construit să decline alterabilitatea carnală (”ultima noapte pe pămînt / cu mască albă pe faţă / să nu se schimbe tenul pînă dimineaţa / să nu iasă pete vinete pe ce-a mai rămas din chipul lui”, ”Masca”), preferînd acesteia ”ontologia” intermediară de amfibie sau reptilă (de altfel, multe dintre titluri, ”Şarpele mă recunoaşte”, ”Cartea rece” ori ”Gheara”, sunt tot atîtea indicații pentru acest refuz corporeal vertebrat).
Igor Ursenco, noiembrie 2010, www.poezie.ro

Cartea „Copilul din maşina galbenă ”este o încercare (reuşită) de a transpune în poezie existenţa de zi cu zi, cu ajutorul unui limbaj firesc, foarte apropiat de limbajul diaristic. Utilizând lexicul corporalului, autoarea urmăreşte un alt scop – sporirea autenticităţii. Ea alege tonalitatea firească a limbajului şi creează o imagistică de o simplitate necăutată.
Lucia Țurcanu, iulie, 2010, Vatra

Ameninţarea informului, supliciul existenţial, prezenţa celuilalt întreţin o frenezie antitetică. Angelicul şi demonicul coexistă. „Copilul din maşina galbenă” divulgă acelaşi sentimentalism refuzat, placat însă pe un imaginar thanatic („viaţa fără mine”), având drept camuflaj prozaizarea. Destrămarea, singurătatea, decrepitudinea, banalitatea morţii se insinuează obsedant.
Adrian Dinu Rachieru, iulie, 2010, Convorbiri literare

Personajele cărţii sunt membrii familiei: mama, tata, bunica. Este reală chiar şi maşina galbenă care este a tatălui Irinei Nechit. „Sunt multe momente din biografie, dar foarte transformate. Nu am dorit să fiu foarte egoistă şi să mă expun doar pe mine. Am încercat să prezint viziunea mea asupra lumii”, a menţionat autoarea.
Aprilie 2010, agentia de presa Info-Prim Neo

Prin verbe simple, „prozaice”, poeta trasează granița dintre două lumi, cea a poeziei și cea a nonpoeziei.
Andra Rotaru, aprilie 2010, www.agentiadecarte.ro

Avem apoi in noul volum al Irinei Nechit o poezie a raului social si politic, o Realia care descrie la condition roumaine, un fel de marca inregistrata a unui spatiu provocat (eufemistic vorbind) de istorie. Una dintre cele mai tragice interogatii in acest sens se regaseste in poemul „Vreau sa ma transform, mamy”: „cum se numeste raul acesta/Prut sau Lethe?
Loredana Opăriuc, aprilie 2010, Convorbiri literare

De la „structurarea" minimă, fără sau cu adaos infim de sens, şi „transfigurarea" prin selecţie obsesivă, autoarea trece, în cel de-al doilea caz, la „metamorfozarea" existentului, vizualizat prin ocheanul imaginaţiei.
Gabriela Gheorghisor, mai 2010, Romania literara

80 pag. Format 130X195. Brosat. ISBN 978-9975-79-616-3

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... ultima 


 
Oferta Romania
Oferta R. Moldova


 

 

© 2007-2017 Design: Editura Cartier, Web Hosting si CMS: Adpixel