Editura Cartier
Luni, 29 Mai 2017
 
Colecții

Colectia CARTIER Rotonda

Câteva coincidente (sau poate nu) de netrecut cu vederea mă ispitesc să-l asemăn pe Anatol Moraru cu prozatorii târgovişteni: debutează la 40 de ani cu o literatură livrescă, ingenioasă (şi bine temperată), plin de umor şi de (auto)ironie, cu un stil matur, bine stăpânit care ne arată mai degrabă un vechi practician în ale literaturii.
Marius CHIVU, Un basarabean... târgoviştean
Deschide cartea.

Dosar de presă:

Dintre toţi scriitorii basarabeni contemporani, prozatorul Anatol Moraru îmi place cel mai mult. Calităţile stilistice, umorul şi fondul livresc ale scrisului său (de negăsit, într-o asemenea combinaţie şi de un asemenea rafinament, la nici un alt prozator basarabean, indiferent de generaţie) îl apropie de liga unor scriitori precum Costache Olăreanu, Ioan Groşan sau Răzvan Petrescu.
Marius Chivu, decembrie 2011, Dilema Veche

Plăcerea cu care am lecturat cea mai nouă carte a lui Anatol Moraru îmi dă ocazie să concluzionez că Nu mă tentează este unul dintre cele mai coerente volume de proză scurtă apărut în ultimii ani în Republica Moldova despre realitatea imediată şi oamenii din jurul nostru. Şi prozatorul a reuşit să realizeze acest lucru, fără a fi neapărat livresc, intelectualist, sofisticat sau, în cele din urmă, intertextualist.
Dumitru Crudu, noiembrie 2011, Timpul


104 pag. Format 978-9975-7. Broșat. ISBN 978-9975-79-716-0


Roman
Cifrul de la poarta realității este cuvîntul. Pînă nu devii dependent de puterea lui, nimic din puterea lui nu-ți aparține și orice încercare de a trece, cu adevărat pragul realității este sortită eșecului.

Dintre toate formele de conștiință în posesia cărora încearcă să intre un personaj sau altul, conștiința lingvistică devine cea mai puternică. Însușirea (în cazul unora) sau re-însușirea (în cazul altora) limbii interzise devine sinonimă cu dobîndirea identității. Există o limbă extraordinară dobîndită în această țesătură. Numai că, atunci cînd intră în posesia ei deplină și aterizează în patria-mumă, acești benedictini ai cuvîntului descoperă că limba redobîndită nu mai este importantă în țara din care nu a lipsit niciodată.
Pentru afronturi aduse valorilor de necontestat pînă mai ieri, Emilian Galaicu-Păun poate răspunde asemeni puștiului care a fost cîndva: „Tata! Tata! Am dat să scutur tocul și l-am stropit... pe Lenin!”
Dorin Tudoran, Washington, august 2011
Deschide cartea.

Dosar de presă:
Cât de multă memorie e într-un Ţesut viu, 10x10? Întrebarea mea e similară cu cea a peştelui care se întreabă ce e... apa. (Doi peşti, unul mai tânăr şi altul mai bătrân, înoată şi se întâlnesc cu alt peşte: „Bună, cum e apa?”, întreabă acesta. „Bine, mersi”, răspunde peştele mai bătrân, continuându-şi drumul alături de însoţitorul său. După o vreme peştele mai tânăr îl întreabă, gânditor: „Ce-i aia... apă?”)
Tamara Cărăuș, Contrafort, aprilie 2012

Poet, prozator, eseist, traducător și editor, Emilian Galaicu-Păun publica în anul 2011 romanul „Țesut viu. 10 x 10”, Editura Cartier. “Asemănător cu un palimpsest, romanul acoperă ultimii 40 de ani, mai exact, de la moartea lui Iuri Gagarin, în 1968, la evenimentele din 7 aprilie 2009 din Chişinău, şi o geografie ce se extinde pe câteva continente.
Mai 2012, www.agentiadecarte.ro

„Lectura îmi oferă mai multă substanţă pentru visare decât orice altă experienţă de viaţă“
Andra Rotaru, Hyperion nr.4-6, 2012

Miercuri, 2 mai 2012, s-a întrunit Juriul Uniunii Scriitorilor din România pentru nominalizări. Mircea A. Diaconu (Preşedinte), Lucian Alexiu, Iulian Boldea, Dan Mircea Cipariu, Sanda Cordoş au decis nominalizarea următoarelor cărţi pentru Premiile Uniunii Scriitorilor din România, pentru anul 2011.
Mai 2012, www.agentiadecarte.ro

Recunosc, cu toată sinceritatea, că a fost luuuungă, grea şi complicată... lectura celor 333 de pagini de text (+ două rînduri-versuri finale, scurte-scurtuţe, care se lăfăiesc fără pic de ruşine pe întreg albul paginii următoare). Oricum, cifra e mai mult ca simbolică:333, din care poate rezulta şi 3, şi 6, şi 9, şi 27, dar şi numai 3, dacă ... te împotmoleşti şi nu-i poţi da cu cititul mai departe. Ce să-i faci, aşa scrie Emil, şi poezie şi proză, sucit, învîrtit, de te apucă ameţelile, şi asta pentru că e dobă de carte şi ar vrea, vezi Doamne, să ne facă şi pe noi ca dînsul!..
Vladimir Beșleagă, aprilie 2012, www.semn.md

Romanul „Ţesut viu. 10 x 10” de Emilian Galaicu-Păun m-a descumpănit, în două feluri diferite, dintru început. O dată, pentru că, rău încleiată, cartea – caracterul de lucru, de suport, în limbaj heideggerian, al operei de artă – se desfăcea şi des-făcea la fiece pagină, etalîndu-şi, insolentă, fisura ontologică şi nărăvind parcă să-mi înhaţe creionul, a doua oară, pentru că – în deloc simplul stil al poemelor galaichiene – textul îmi pocnea, fărîmicios, între degetele privirii ca o prescure crocantă plămădită din făina sfintelor moaşte ale papirusurilor şi pergamentelor, ale cărţilor şi pixelilor, dacă nu şi din cenuşa limbii adamice şi fantasmagoria reîncarnărilor ei ulterioare.
Nicolae Leahu, aprilie 2012, www.semn.md

Em. G.-P. vrea, de când îl ştiu, să facă lucruri imposibile. Sau, cel puţin, inexistente până la el. De exemplu, să obţină succesul imediat şi pe cel etern dintr-o singură lovitură. El ciopleşte în granit, pentru eternitate, dar o face cu febrilitatea celui care lucrează iniţial cu ghipsul efemer, vroind ca lucrarea sa, până a ajunge în Luvru, să fie admirată, un timp, şi în clubul sătesc. El vrea să fie avangardist (şi străbate cu mintea viitorul), dar nu vrea să arunce nimic din trecut. Şi nu e vorba numai de enorma bibliotecă care îl precede şi pe care o duce în spate, ci de orice fleac care îi trece prin minte şi se pare (oricui!) inutil în context, ori inutil în genere. Em. G.-P. îl topeşte în text, în vreun loc mai tăinuit, iar dacă obiectul e din material dur şi ne-reciclabil, atunci îl lipeşte forţat şi îi face rame textuale în jur, astfel încât acesta pare să prindă a doua viaţă, nebănuită. Em. G.-P. face texte experimentale, dar le face să arate ca opere clasice.
Mircea V. Ciobanu, ianuarie 2012, www.sud-est.md

Trilogia nimicului. Noul roman, ca şi precedentul, este unul clar postmodernist. Din numele personajelor, romancierul a păstrat doar ultima literă. Romanul nu are un subiect anume, dar poate fi citit şi ca un roman al formării sau, mai bine zis, al eliberării de sub tirania tatălui care e un reprezentant tipic al sistemului comunist.
Dumitru Crudu, ianuarie 2012, www.timpul.md

Spre sfârşitul anului trecut, Emilian Galaicu-Păun a publicat la editura CARTIER din Chişinău romanul intitulat Ţesut viu. 10 x 10. Vă recomand, cu mare căldură, cartea confratelui şi prietenului moldav şi vă ofer postfaţa pe care am semnat-o.
Dorin Tudoran, ianuarie 2012, www.dorintudoran.com

Rod al trudei de circa zece ani, romanul „Ţesut viu. 10 X 10” de Emilian Galaicu-Păun are toate şansele să fie una din cărţile nu doar ale anului 2011, ci ale întregului deceniu care a început. Găsim aici într-o formă adusă la perfecţiune tot cu ce ne-a obişnuit cunoscutul poet, prozator şi traducător.
Constantin Cheianu, decembrie 2011, www.vipmagazin.md

Romanul „Ţesut viu 10/10” a venit pe lume greu, dar prevesteşte un adevărat succes. Cei prezenţi la lansare au avut parte şi de un cadou muzical din partea celor de la Trigon, liderul cărora, Anatol Ştefăneţ, este unul dintre personajele cărţii.
Decembrie 2011, www.noroc.tv 

Noul roman al lui Galaicu este unul tipic postmodernist. Personajele nu au nume, ci doar inițiale. Fără a avea un subiect anume, erosul și limbajul reprezintă țesătura romanului. Despre toate aceste lucruri Dumitru Crudu a discutat cu scriitorul Emilian Galaicu-Păun în cadrul emisiunii Noii Barbari.
Decembrie 2011, www.radiochisinau.md

Romanul este în mare parte şi un pomelnic. Un fel de pomelnic, în care cei vii trec la cei ​​morţi, iar cei adormiţi revin mereu în discuţie. Un pomelnic amestecat, la două capete. De aici şi titlul scrierii, Ţesut viu. 10 x 10.
Interviu cu scriitorul Emilian Galaicu-Păun realizat de jurnalistul Vasile Botnaru, decembrie 2011, www.europalibera.org

Asemănător cu un palimpsest, romanul acoperă ultimii 40 de ani, mai exact, de la moartea lui Iuri Gagarin, în 1968, la evenimentele din 7 aprilie 2009 din Chişinău, şi o geografie ce se extinde pe câteva continente. Totodată, cartea se vrea un Pomelnic, în care cei trecuţi la Vii ajung, rând pe rând, să se alăture celor Adormiţi, în timp ce morţii dragi revin mereu în discuţie.
Irina Nechit, noiembrie 2011, Jurnal de Chișinău

La Editura Cartier, în colecţia Rotonda, a apărut romanul „Ţesut viu. 10X10” de Emilian Galaicu-Păun. Scriitorul a lucrat la acest roman timp de peste 14 ani.
Noiembrie 2011, www.agentiadecarte.ro

În Mic îndreptar de lectură ce deschide romanul, Galaicu-Păun pare să întindă o mînă de ajutor cititorului cărții sale. În realitate, cititorului îi este întinsă o cursă. Indiferent de ordinea în care parcurge cele zece capitole ale cărții – fie că sucombă sugestiei autorului de a considera fiecare capitol drept o rescriere a celui/celor precedent(e), fie că își alege propria strategie de lectură –, cititorul se află de unul singur în fața unei experiențe pe care trebuie să o consume inițiatic.
Dorin Tudoran, Washington, august, 2011 (Postfață)

Cât despre felul cum arăta, mi s-a părut grozavă ideea lui Vitalie Coroban de a transmite mesajul scrierii printr-o formulă grafică "albă" (culoare a doliului, în multe culturi!), cu un trop (de sânge!) de culoare infuzând literele negre ale "Ţesut..."-ului, exact în spiritul şi litera cărţii: "Sângele are gust de cerneală".

Interviu cu Emilian Galaicu-Păun realizat de Mihail Vakulovski, noiembrie, 2012, Tiuk

Poetry International

Revista Sud-Est 2012/2

Revista Cultura


344 pag. Format 130X195. Brosat. ISBN 978-9975-79-715-3


Cândva, am intenţionat să fac o disecţie – să scot afară măruntaiele identităţii naţionale și să afirm: „Uitaţi-vă, așa funcţionează!”.  Îmi propusesem, într-o cercetare, să scot la iveală interese, pasiuni, fixaţii, iluzii, ascunse toate sub pretinse identificări naţionale. Speram că voi putea oferi o explicaţie care să-i lumineze pe toţi și să-i elibereze din ghearele identităţii naţionale, și apoi să învăţăm să convieţuim cu identităţi parţiale și deschise.
Însă degrabă aveam să descopăr că, la fel ca identitatea naţională, și studiul ei este împânzit de capcane, prima capcană fiind chiar în intenţia de a studia acest domeniu: oare nu cumva atunci când pretindeam că aleg o temă de cercetare, de fapt, mi-am dezgolit propria rană identitară? Adun în această carte, ca într-o confesiune, capcanele și rătăcirile mele (academice), cu speranţa că astfel mă voi izbăvi, pentru totdeauna, de păcatele căutării identitare, iar posibilul cititor al acestei cărţi va învăţa să le evite.
Deschide cartea.

Dosar de presa:
Premisa de la care şi-a pornit Tamara Cărăuş aventura cunoaşterii a fost una cât se poate de nobilă: eseista voia să clarifice deruta identitară în care lâncezeau atâţia basarabeni, să le livreze o soluţie de emancipare, scriind o carte „pe înţelesul tuturor” despre specificul identităţii şi despre mecanismele identificării naţionale în Republica Moldova.
Vitalie Ciobanu, martie 2011, Contrafort
Joi, la Librăria din Centru a avut loc lansarea volumului Capcanele identităţii, semnat de Tamara Cărăuş.
Nicolae Roibu, februarie 2011, TIMPUL

În gradientele maleabile ale infinitului identitar, tentaţia de a trasa o linie absolută, clară şi finală a atras pe mulţi. Inclusiv pe Tamara Cărăuş, care-şi mărturiseşte aventura savuros în "Capcanele identităţii".
Ion Grosu, februarie 2011, blog www.iongrosu.com

Radio Europa Libera, februarie 2011. Video.


220 pag. Format 130X195. Brosat. ISBN 978-9975-79-679-8


Aceasta carte de interviuri cu personalitati ale culturii romane (majoritatea scriitori) s-a construit din mers, odata cu biografia revistei Contrafort, incepand cu primul ei numar, aparut in octombrie 1994. Din cele aproape 100 de interviuri pe care le-am facut in 15 ani de existenta a revistei am selectat 25 - texte reprezentative pentru programul editorial al Contrafortului si, in buna masura, pentru preocuparile mele de scriitor. Interviurile pun in valoare destine inconfundabile, adesea spectaculoase, expun adevarate modele intelectuale...
Transpar in aceste texte temele majore ale revistei Contrafort: resuscitarea spiritului critic, sincronizarea cu literatura romana contemporana, etica memoriei, evaluarea literaturii scrise in comunism, specificul national, centrul si periferia, traditionalism versus postmodernism, intelectualul si puterea, conflictul dintre generatii, dialogul Est-Vest, literatura romana in lume s.a. Recitindu-le, m-am convins ca aceste texte raman seminificative pentru realitatile noastre post-89; (re)lectura lor poate furniza tinerilor de azi repere importante intr-un scenariu al formarii si evolutiei intelectuale.
Deschide cartea.

344 pag. Format 130X190. Brosat. ISBN 978-9975-79-645-3


sau Salvati-ma la Rosia Montana

Alexandru Vakulovski nu este un scriitor obisnuit. Dar ar fi neobisnuit a devenit noul conformism in literatura noului secol. Asa ca voi spune ca Alexandru Vakulovski a depasit si acest obstacol si a devenit un nebun frumos. Si cind spun "nebun", ma refer la acea capacitate de a se rupe si de a i se rupe; pentru ca lui Alexandru i se rupe de tabuuri, de norme, de ce e pro ca si de ce e anti, de interdictii nescrise - ca si de cele scrise. Iata, cu acest nou roman, el priveste Rosia Montana dintr-o alta perspectiva, independenta de toata lupta politica, ecologica si sociala ce se da in jurul acestui subiect. Si, cu toate astea, simti in roman incrancenarea acelei lupte. Pentru ca lui Alexandru nu-i scapa nimic: e o calitate mai rara in zilele noastre, si de-a dreptul impovaratoare. A, da, am gasit - Alexandru Vakulovski e un paradox, pentru ca i se rupe de tot, dar nu-i scapa nimic. Am zis!...
Mihnea Blidariu (Luna Amara)
Deschide cartea.

Dosar de presa
Romanul anului
Dumitru Crudu, decembrie 2010, Timpul

Într-un cuvânt, dacă-n trilogia cu un titlu de nerostit în public s-a văzut că Alexandru Vakulovski vrea, odată cu Salvaţi-mă la Roşia Montană a demonstrat că poate!
Emilian Galaicu-Paun, noiembrie 2010, Radio Europa Libera

După ce și-a lansat cartea de câteva ori în România (157 de trepte spre iad, ed. Cartier), Alexandru Vakulovski a avut parte de un eveniment de gală am putea spune, la Chișinău, pe 4 noiembrie, alături de Em. Galaicu-Păun, Andrei Gheorghe, Dumitru Crudu, Constantin Cheianu.
Andrei Ruse, noiembrie 2010, revista online Boomlit

Sînt tot mai mulți cititori care consideră că acesta e cel mai bun roman al autorului și că este complet diferit față de Pizdeț.
Interviu realizat de Dumitru Crudu cu Alexandru Vakulovski, octombrie 2010, Radio Europa Libera

Moartea are miros – am simtit asta la Rosia.
Interviu realizat de Mihai Gotiu cu Alexandru Vakulovski, septembrie 2010, www.voxpublica.realitatea.net

Video (www.youtube.com).

120 pag. Format 130x195. Brosat. ISBN 978-9975-79-635-4

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... ultima 


 
Oferta Romania
Oferta R. Moldova


 

 

© 2007-2017 Design: Editura Cartier, Web Hosting si CMS: Adpixel