Editura Cartier
Joi, 21 Septembrie 2017
 
Colecții

Colectia CARTIER Rotonda

Roman
Werner o cuprinse de mijloc:
— Fetiţa mea, uiţi în ce lume trăieşti... Te gândeşti la tine? Azi suntem împreună, dar e războiul acesta nebun pe care-l vom pierde... Şi atunci? Am văzut câte ceva din jurnalele noastre de pe al doilea front... Am văzut franţuzoaice tunse chilug în piaţă, fie că au fost amante vremelnice ori soţii iubitoare ale ocupanţilor... Fără deosebire... Ţi-am propus eu una din aceste variante? Mâine-poimâine, se întorc ruşii aici... Eu m-am îndrăgostit de tine din prima clipă... Aş vrea să fii soţia mea, nu jertfa mea.... Dar cum? Cum?
Lenţa se ghemui la pieptul lui:
— Werner...
— La voi, la bulgari, se fură miresele?
Lenţa zâmbi, apoi tresări de parcă ar fi fulgerat-o un gând:
— Numai cu voia lor... Fură-mă, Werner... Fură-mă!

Deschide cartea

Dosar de presă:
Librăria din Centru a fost arhiplină joi seara (17 mai), când Aureliu Busuioc a venit să se întâlnească cu cei ce au încăput în misterioasa incintă de la subsol, unde a apărut de curând un titlu nou al cunoscutului poet, dramaturg şi romancier.
Irina Nechit, Jurnal de Chișinău, mai 2012

Aureliu Busuioc și-a lansat ieri, la Librăria din Centru din Chișinău, romanul „Și a fost noapte...", ocazie rară pentru cititori de a-l vedea și a-l asculta pe viu pe octogenarul scriitor, care, în ultimii ani, aproape că nu iese în public.
Alina Țurcanu, www.adevarul.ro, mai 2012

Un roman redactat dintr-o suflare, şi încă – pe ultima sută de metri, de către un adevărat maratonist al literelor noastre, octogenarul Aureliu Busuioc, Şi a fost noapte…, Cartier, 2012, este o tulburătoare poveste de dragoste dintre un ofiţer al armatei germane (de origine austriacă, detaliu important în economia naraţiunii) şi o tânără bulgăroaică din orăşelul B[olgrad], totul pe fundalul ofensivei Armatei Sovietice din vara lui 1944.
Emilian Galaicu-Păun, www.europalibera.org, mai 2012
128 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-79-744-3


Poeme
Nimeni, ah! ce-i poezia nu mai știe în ăst veac!...
Pe de rost, teoreticul (doct și-n rock și-n cracoveac)
alt teoretic citează cu sau fără ghilimele,
file-urile încurcînd, epitete și obiele.
De aceea, ca s-aducem, în știinţă, claritate,
despărţim roua de „rouă”, aurul de au, dreptatea
poeziei să se-nșire, în subtext, cu de-aer slove,
pe costișe cum partorgii cu clor scris-au ХЛЕБ și LOVE.
                                                        Nicolae Leahu
40 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-79-725-2


Roman
Această carte a lui Oleg Serebrian atinge profund. E un roman dictat de urgențe: dureros, dar, în același timp, luminos, împărțit între o proză poetică și transparența unui eseu. De pe poziția unei ambiguități inteligente, el abordează istoria care lipsește și despre care trebuie spuse atâtea, istoria Europei Centrale, cu frontierele ei rănite și privirea încă rătăcită într-un orizont necunoscut. E un roman viu, cu dialoguri profunde, deși adesea situate parcă dincolo de speranță. Cartea ne oferă o lectură generoasă, produs al unui istoric sensibil, dar și al unui poet îndrăgostit de rădăcinile multiculturalității mitteleuropene, care se hrănesc din solul unei memorii încă vii, dar și din niște vise, care ne ating și ne reasigură timid că suntem datori să clădim un viitor continuu. 
Marco Lucchesi, critic literar, membru al Academiei Braziliene de Litere

Deschide cartea.

Dosar de presă:
Oleg Serebrean şi-a lansat romanul „Cântecul mării” la Cernăuţi.
Un eveniment deosebit de important în spaţiul literar bucovinean a avut loc la acest sfârşit de săptămână la Cernăuţi, unde a fost prezentată cartea „Cântecul mării”, autorul căreea este istoricul, politologul şi scriitorul Oleg Serebrian din Chişinău, Ambasadorul Republicii Moldova în Franţa. Lansarea la Cernăuţi a romanului „Cântecul mării” scris de Oleg Serebrian a fost mai mult decât o întâlnire de suflet pentru intelectualitatea română şi iubitorii de literatură din spaţiul nord-bucovinean. Adunaţi în Sala roşie a Universităţii cernăuţene, autorul romanului – Oleg Serebrian, însoţit de rude, colegi şi prieteni din Republica Moldova, dar şi de la Ambasada Republicii Moldova la Kiev, alături de conducerea universităţii şi a Catedrei de filologie română şi clasică din Cernăuţi, de scriitori, profesori, studenţi şi nu în ultimul rând alături de doamna Tatiana Popa, Consul General al României la Cernăuţi, le-a povestit celor prezenţi istoria romanului, cu personaje şi locuri deosebite din nordul Bucovinei, din oraşul Cernăuţi. „Cernăuţiul a fost ales, fireşte, nu întâmplător, a menţionat Oleg Serebrian, într-un interviu în exclusivitate pentru UNION.MD. Cernăuţiul este un oraş pe care l-am cunoscut de mic, un oraş de care mă leagă foarte multe amintiri, un oraş încărcat de istorie, o istorie specifică Europei Centrale, unde se intersectează atâtea drumuri, drumurile atâtor popoare, destinele atâtor naţiuni: evrei şi germani, români şi ucraineni, ruşi şi polonezi, armeni şi atâţia alţii.”
Despre romanul lui Oleg Serebrian la acea întâlnire de suflet au vorbit profesorii universitari Gheorghe Jernovei şi Lora Bostan, academicianul Vasile Tărâţeanu şi scriitorul Ilie Tudor Zegrea, doamna Aurica Bojescu, deputat în consiliul regional Cernăuţi, mama scriitorului, dna dr. Larisa Serebrian, soţia ambasadorului extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova la Kiev, dna Ludmila Stăvilă, Consulul general al României la Cernăuţi, dna Tatiana Popa şi alţii.
Romanul lui Oleg Serebrian, „Cântecul mării” trebuie citit şi trebuie trăit, este de părere criticul literar prof.dr. Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române: „Pentru mine romanul a fost o mare surpriză. L-am cunoscut pe Oleg Serebrian la o conferinţă a istoricilor din Constanţa şi îl consideram un foarte bun istoric. Ulterior a fost şi o consfătuire în problemele Mării Negre, la care Oleg Serebrian a evoluat ca politolog. A scris foarte mult în geopolitică. Romanul este dedicat bucovinenilor şi basarabenilor deportaţi şi în special străbunicilor lui, care au rădăcinile aici, în Bucovina şi care au fost şi ei deportaţi. Romanul este o continuare a cercetărilor lui ca istoric şi politolog... Romanul trebuie citit şi trebuie trăit”, a conchis doamna academician Alexandrina Cernov.
Amintim că Oleg Serebrean a studiat istoria şi dreptul la Chişinău şi relaţiile internaţionalela Institutul Europeande înalte Studii Internaţionale din Nisa (Franţa). A urmat apoi studii de specializare la UniversitateaEdinburghşi la Şcoala Naţională de Administraţie din Paris. În 1998 şi-a susţinut doctoratul în ştiinţe politice şi a fost profesor invitat la diverse centre universitare din SUA şi Europa. Din 2010 este Preşedintele Congresului Uniunii Latine, organizaţie culturală internaţională ce reuneşte ţările de expresie romanică. În 2011 afost ales vicepreşedinte al Comisiei UNESCO pentru ştiinţele sociale şi umanitare. Este autor al mai multor studii în domeniul geopoliticii si geografiei politice, publicate în Republica Moldova, România, Ucraina, Rusia, Polonia, Belgia, Franţa, Germania şi Marea Britanie.
Vitalie Zâgrea, mai 2012, „Euromedia Bucovina”

Un roman al dragostei în bernă, un roman sonor...
Îl cunoşteam pe Oleg Serebrian ca universitar, ca politician şi diplomat. Am apreciat calitatea rigorii şi viziunea lucrărilor sale de geopolitică. Cu Cântecul mării, am plăcerea să descopăr un romancier. Un scriitor.
Catherine Durandin, februarie 2012, www.timpul.md
392 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-79-720-7


Câteva coincidente (sau poate nu) de netrecut cu vederea mă ispitesc să-l asemăn pe Anatol Moraru cu prozatorii târgovişteni: debutează la 40 de ani cu o literatură livrescă, ingenioasă (şi bine temperată), plin de umor şi de (auto)ironie, cu un stil matur, bine stăpânit care ne arată mai degrabă un vechi practician în ale literaturii.
Marius CHIVU, Un basarabean... târgoviştean
Deschide cartea.

Dosar de presă:

Dintre toţi scriitorii basarabeni contemporani, prozatorul Anatol Moraru îmi place cel mai mult. Calităţile stilistice, umorul şi fondul livresc ale scrisului său (de negăsit, într-o asemenea combinaţie şi de un asemenea rafinament, la nici un alt prozator basarabean, indiferent de generaţie) îl apropie de liga unor scriitori precum Costache Olăreanu, Ioan Groşan sau Răzvan Petrescu.
Marius Chivu, decembrie 2011, Dilema Veche

Plăcerea cu care am lecturat cea mai nouă carte a lui Anatol Moraru îmi dă ocazie să concluzionez că Nu mă tentează este unul dintre cele mai coerente volume de proză scurtă apărut în ultimii ani în Republica Moldova despre realitatea imediată şi oamenii din jurul nostru. Şi prozatorul a reuşit să realizeze acest lucru, fără a fi neapărat livresc, intelectualist, sofisticat sau, în cele din urmă, intertextualist.
Dumitru Crudu, noiembrie 2011, Timpul


104 pag. Format 978-9975-7. Broșat. ISBN 978-9975-79-716-0


Roman
Cifrul de la poarta realității este cuvîntul. Pînă nu devii dependent de puterea lui, nimic din puterea lui nu-ți aparține și orice încercare de a trece, cu adevărat pragul realității este sortită eșecului.

Dintre toate formele de conștiință în posesia cărora încearcă să intre un personaj sau altul, conștiința lingvistică devine cea mai puternică. Însușirea (în cazul unora) sau re-însușirea (în cazul altora) limbii interzise devine sinonimă cu dobîndirea identității. Există o limbă extraordinară dobîndită în această țesătură. Numai că, atunci cînd intră în posesia ei deplină și aterizează în patria-mumă, acești benedictini ai cuvîntului descoperă că limba redobîndită nu mai este importantă în țara din care nu a lipsit niciodată.
Pentru afronturi aduse valorilor de necontestat pînă mai ieri, Emilian Galaicu-Păun poate răspunde asemeni puștiului care a fost cîndva: „Tata! Tata! Am dat să scutur tocul și l-am stropit... pe Lenin!”
Dorin Tudoran, Washington, august 2011
Deschide cartea.

Dosar de presă:
Cât de multă memorie e într-un Ţesut viu, 10x10? Întrebarea mea e similară cu cea a peştelui care se întreabă ce e... apa. (Doi peşti, unul mai tânăr şi altul mai bătrân, înoată şi se întâlnesc cu alt peşte: „Bună, cum e apa?”, întreabă acesta. „Bine, mersi”, răspunde peştele mai bătrân, continuându-şi drumul alături de însoţitorul său. După o vreme peştele mai tânăr îl întreabă, gânditor: „Ce-i aia... apă?”)
Tamara Cărăuș, Contrafort, aprilie 2012

Poet, prozator, eseist, traducător și editor, Emilian Galaicu-Păun publica în anul 2011 romanul „Țesut viu. 10 x 10”, Editura Cartier. “Asemănător cu un palimpsest, romanul acoperă ultimii 40 de ani, mai exact, de la moartea lui Iuri Gagarin, în 1968, la evenimentele din 7 aprilie 2009 din Chişinău, şi o geografie ce se extinde pe câteva continente.
Mai 2012, www.agentiadecarte.ro

„Lectura îmi oferă mai multă substanţă pentru visare decât orice altă experienţă de viaţă“
Andra Rotaru, Hyperion nr.4-6, 2012

Miercuri, 2 mai 2012, s-a întrunit Juriul Uniunii Scriitorilor din România pentru nominalizări. Mircea A. Diaconu (Preşedinte), Lucian Alexiu, Iulian Boldea, Dan Mircea Cipariu, Sanda Cordoş au decis nominalizarea următoarelor cărţi pentru Premiile Uniunii Scriitorilor din România, pentru anul 2011.
Mai 2012, www.agentiadecarte.ro

Recunosc, cu toată sinceritatea, că a fost luuuungă, grea şi complicată... lectura celor 333 de pagini de text (+ două rînduri-versuri finale, scurte-scurtuţe, care se lăfăiesc fără pic de ruşine pe întreg albul paginii următoare). Oricum, cifra e mai mult ca simbolică:333, din care poate rezulta şi 3, şi 6, şi 9, şi 27, dar şi numai 3, dacă ... te împotmoleşti şi nu-i poţi da cu cititul mai departe. Ce să-i faci, aşa scrie Emil, şi poezie şi proză, sucit, învîrtit, de te apucă ameţelile, şi asta pentru că e dobă de carte şi ar vrea, vezi Doamne, să ne facă şi pe noi ca dînsul!..
Vladimir Beșleagă, aprilie 2012, www.semn.md

Romanul „Ţesut viu. 10 x 10” de Emilian Galaicu-Păun m-a descumpănit, în două feluri diferite, dintru început. O dată, pentru că, rău încleiată, cartea – caracterul de lucru, de suport, în limbaj heideggerian, al operei de artă – se desfăcea şi des-făcea la fiece pagină, etalîndu-şi, insolentă, fisura ontologică şi nărăvind parcă să-mi înhaţe creionul, a doua oară, pentru că – în deloc simplul stil al poemelor galaichiene – textul îmi pocnea, fărîmicios, între degetele privirii ca o prescure crocantă plămădită din făina sfintelor moaşte ale papirusurilor şi pergamentelor, ale cărţilor şi pixelilor, dacă nu şi din cenuşa limbii adamice şi fantasmagoria reîncarnărilor ei ulterioare.
Nicolae Leahu, aprilie 2012, www.semn.md

Em. G.-P. vrea, de când îl ştiu, să facă lucruri imposibile. Sau, cel puţin, inexistente până la el. De exemplu, să obţină succesul imediat şi pe cel etern dintr-o singură lovitură. El ciopleşte în granit, pentru eternitate, dar o face cu febrilitatea celui care lucrează iniţial cu ghipsul efemer, vroind ca lucrarea sa, până a ajunge în Luvru, să fie admirată, un timp, şi în clubul sătesc. El vrea să fie avangardist (şi străbate cu mintea viitorul), dar nu vrea să arunce nimic din trecut. Şi nu e vorba numai de enorma bibliotecă care îl precede şi pe care o duce în spate, ci de orice fleac care îi trece prin minte şi se pare (oricui!) inutil în context, ori inutil în genere. Em. G.-P. îl topeşte în text, în vreun loc mai tăinuit, iar dacă obiectul e din material dur şi ne-reciclabil, atunci îl lipeşte forţat şi îi face rame textuale în jur, astfel încât acesta pare să prindă a doua viaţă, nebănuită. Em. G.-P. face texte experimentale, dar le face să arate ca opere clasice.
Mircea V. Ciobanu, ianuarie 2012, www.sud-est.md

Trilogia nimicului. Noul roman, ca şi precedentul, este unul clar postmodernist. Din numele personajelor, romancierul a păstrat doar ultima literă. Romanul nu are un subiect anume, dar poate fi citit şi ca un roman al formării sau, mai bine zis, al eliberării de sub tirania tatălui care e un reprezentant tipic al sistemului comunist.
Dumitru Crudu, ianuarie 2012, www.timpul.md

Spre sfârşitul anului trecut, Emilian Galaicu-Păun a publicat la editura CARTIER din Chişinău romanul intitulat Ţesut viu. 10 x 10. Vă recomand, cu mare căldură, cartea confratelui şi prietenului moldav şi vă ofer postfaţa pe care am semnat-o.
Dorin Tudoran, ianuarie 2012, www.dorintudoran.com

Rod al trudei de circa zece ani, romanul „Ţesut viu. 10 X 10” de Emilian Galaicu-Păun are toate şansele să fie una din cărţile nu doar ale anului 2011, ci ale întregului deceniu care a început. Găsim aici într-o formă adusă la perfecţiune tot cu ce ne-a obişnuit cunoscutul poet, prozator şi traducător.
Constantin Cheianu, decembrie 2011, www.vipmagazin.md

Romanul „Ţesut viu 10/10” a venit pe lume greu, dar prevesteşte un adevărat succes. Cei prezenţi la lansare au avut parte şi de un cadou muzical din partea celor de la Trigon, liderul cărora, Anatol Ştefăneţ, este unul dintre personajele cărţii.
Decembrie 2011, www.noroc.tv 

Noul roman al lui Galaicu este unul tipic postmodernist. Personajele nu au nume, ci doar inițiale. Fără a avea un subiect anume, erosul și limbajul reprezintă țesătura romanului. Despre toate aceste lucruri Dumitru Crudu a discutat cu scriitorul Emilian Galaicu-Păun în cadrul emisiunii Noii Barbari.
Decembrie 2011, www.radiochisinau.md

Romanul este în mare parte şi un pomelnic. Un fel de pomelnic, în care cei vii trec la cei ​​morţi, iar cei adormiţi revin mereu în discuţie. Un pomelnic amestecat, la două capete. De aici şi titlul scrierii, Ţesut viu. 10 x 10.
Interviu cu scriitorul Emilian Galaicu-Păun realizat de jurnalistul Vasile Botnaru, decembrie 2011, www.europalibera.org

Asemănător cu un palimpsest, romanul acoperă ultimii 40 de ani, mai exact, de la moartea lui Iuri Gagarin, în 1968, la evenimentele din 7 aprilie 2009 din Chişinău, şi o geografie ce se extinde pe câteva continente. Totodată, cartea se vrea un Pomelnic, în care cei trecuţi la Vii ajung, rând pe rând, să se alăture celor Adormiţi, în timp ce morţii dragi revin mereu în discuţie.
Irina Nechit, noiembrie 2011, Jurnal de Chișinău

La Editura Cartier, în colecţia Rotonda, a apărut romanul „Ţesut viu. 10X10” de Emilian Galaicu-Păun. Scriitorul a lucrat la acest roman timp de peste 14 ani.
Noiembrie 2011, www.agentiadecarte.ro

În Mic îndreptar de lectură ce deschide romanul, Galaicu-Păun pare să întindă o mînă de ajutor cititorului cărții sale. În realitate, cititorului îi este întinsă o cursă. Indiferent de ordinea în care parcurge cele zece capitole ale cărții – fie că sucombă sugestiei autorului de a considera fiecare capitol drept o rescriere a celui/celor precedent(e), fie că își alege propria strategie de lectură –, cititorul se află de unul singur în fața unei experiențe pe care trebuie să o consume inițiatic.
Dorin Tudoran, Washington, august, 2011 (Postfață)

Cât despre felul cum arăta, mi s-a părut grozavă ideea lui Vitalie Coroban de a transmite mesajul scrierii printr-o formulă grafică "albă" (culoare a doliului, în multe culturi!), cu un trop (de sânge!) de culoare infuzând literele negre ale "Ţesut..."-ului, exact în spiritul şi litera cărţii: "Sângele are gust de cerneală".

Interviu cu Emilian Galaicu-Păun realizat de Mihail Vakulovski, noiembrie, 2012, Tiuk

Poetry International

Revista Sud-Est 2012/2

Revista Cultura


344 pag. Format 130X195. Brosat. ISBN 978-9975-79-715-3

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... ultima 


 
Oferta Romania
Oferta R. Moldova


 

 

© 2007-2017 Design: Editura Cartier, Web Hosting si CMS: Adpixel