Editura Cartier
Luni, 29 Mai 2017
 
Colecții

Colectia CARTIER Rotonda

O antologie de proză scurtă basarabeană de Dumitru Crudu și Julia SCHOCH
Antologia de faţă este şi un pariu. Un pariu că inspiraţia poate fi şi provocată şi că texte bune se pot naşte şi cu pistolul la tâmplă.
Câteva dintre textele din antologie ar putea să apară în orice antologie serioasă de proză scurtă din Basarabia, iar asta înseamnă că ne-am atins ţinta.
Cum am lucrat? Nu am să vă spun. Să rămână un mic secret al nostru.
Or, fiţi de acord, ceea ce contează nu e de unde ai plecat, ci unde ai ajuns.
Dumitru CRUDU

Deschide cartea.
64 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-79-860-0


Îmi permit să avansez totuşi numele unui autor pe care-l consider cel mai valoros şi cel mai exportabil exponent al literaturii „moldo-române“ din ultimul deceniu: Vasile Ernu, intelectual critic de prima linie şi un foarte special scriitor de idei al erei globale. Indiferent cum te-ai poziţiona ideologic faţă de el, volume precum Născut în URSS sau Ultimii eretici ai Imperiului, duplexul „literar“ cu Bogdan-Alexandru Stănescu din Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, participarea la proiecte social-critice incomode („de stînga“ sau nu) precum Iluziile anticomunismului… sau CriticAtac îl recomandă ca pe un reper de neevitat. Şi îl plasează, mutatis mutandis, într-o tradiţie a intelectualilor – şi scriitorilor – revoltaţi, etici şi „eretici“ veniţi de peste Prut: Russo, Stere, Goma… Exagerez? Vom vedea. Iar viitorul ne va aduce, sînt convins, destule surprize. Paul CERNAT

Deschide cartea.
312 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-79-857-0


„Dintr-o atingere — cuvânt ce revine mereu în cele 10 nici nu poeme, ci partituri (!) ale cărţii, tonul dându-l acest formidabil: „îmi plac doar atingerile pe care le controlez”, vers ce rezumă o întreagă ars poetica auctorială — , Alexandru Cosmescu scoate sunete „flauşate”, niciodată acute (nici măcar în cuţitul!), mânuind cu dexteritate instrumentul (de suflat, să zicem cavalul cu cinci deschizături pentru degete), încât ajunge să se identifice cu acesta, dar numai „când mă atingi tu” (fiinţa dragă, dar şi – de ce nu? – starea de graţie). Rezultă o poezie camerală, dacă nu chiar intimă (o intimitate mai degrabă sublimată), ce instituie — liric — un spaţiu blând, care NE primeşte cum NE-ar îmbrăţişa. ”
Em. GALAICU-PĂUN

Deschide cartea.

Dosar de presă:
„Un spațiu blînd care mă primește cum m-ar îmbrățișa” de Alexandru Cosmescu este o carte foarte bine scrisă, un debut impresionant, un volum compus din 10 poeme care pot fi citite şi ca un tot întreg, de altfel. Tema centrală a „spaţiului…” este dragostea, dar nu o dragoste adolescentină, ci mai degrabă una existenţială, o iubire matură în care iubita îi asigură eului liric liniştea şi îi îndepărtează frica.
Mihail Vakulovski, februarie 2014, www.tiuk.reea.net

Versurile se disting, din capul locului, prin forţa energiei pozitive emanate. Acesta este mesajul invariabil al poetului: de a spune şi de a afirma binele prin toţi porii poetici.
Grigore Chiperi, aprilie 2014, www.contarfort.md

Un volum de doar 50 de pagini, „Un spațiu blând, care mă primește cum m-ar îmbrățișa” a așteptat, se pare, câțiva ani în sertar, ceea ce explică lipsa șovăielilor, coerența aproape ireproșabilă (fără a uza de tactici în genul albumului „concept” din muzică), compozițiile polizate până în clipa în care ar putea trece chiar și de severitatea acelor minimaliști pamfletari care, anul trecut, se manifestau contrar oricărui metaforism...
Yigrul Zeltil, februarie 2014, www.yigruzeltil.blogspot.com

48 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-79-850-1


„Ascultîndu-i pașii însinguraţi și glasul, și inima, poeta își sculptează eroina [...] după chipul și asemănarea sa, dar nu fără o reţinere în a divulga amănunte care să o defavorizeze în ochii vulgului. Rezultatul e că textele se scriu ca și cum autoarea i-ar inculca cititorului un fel de neutralitate a rostirii. Cel mai ades însă, substanţa profundă și dramatică a discursului se revoltă spontan, contrazicînd flagrant strategia secretomană a instanţei auctoriale, prin pieliţa subţire a enunţurilor erupînd respiraţia caldă a adevărului vieţii. [...] O eroină memorabilă, amintind de marile eroine literare, fără ostentaţie însă, fără ifosele erudiţiei, cu numai simţirea. Și cu talent!”
Nicolae LEAHU

Deschide cartea.
64 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-79-851-8


    Sunt cu două citate pe masă. Un Vonnegut. Și un Eco. „Astăzi cărțile sunt bătrânii noștri. Chiar dacă știm că adesea greșesc, le luăm mereu în serios. Le cerem să ne dea mai multă memorie decât ne permite să acumulăm viața noastră cea scurtă”, zice Umberto Eco. „Nu din artă vă veți câștiga traiul. Însă arta reprezintă o cale foarte umană de a face viața mai suportabilă”, ne spune Vonnegut.
    Între aceste două citate sunt textele care fac
această carte.
Deschide cartea.

Dosar de Presă:

Aici Gheorghe Erizanu ni se vădeşte drept un cititor pasionat până la... sminteală, ca să recurg la un eufemism. Unde şi pe cine ar fi putut racola ingrata Publika TV, ca să prezinte noile apariţii editoriale, dacă nu pe un mare bibliofag ca dumnealui? I-am spus „ingrata”pentru că, nitam-nisam, ciclul de emisiuni a fost ... suspendat (sau...sistat?). Dar, fie, barem ne-am ales cu această extraordinară CARTE DESPRE CĂRŢI!
Vladimir Beşleagă, decembrie 2012, Radio Europa Liberă

Ce spun cărțile. Bookiseli e ca o librărie, intri în ea, răsfoiești, cu siguranță îți găsești ceva, altceva îți lași pentru data viitoare. Răsfoim Graviditatea și îngrijirea copilului sau Despre geopolitică, Holocaustul la periferie sau Nekrotitanium, Cartea lui De Ce? sau Sex & Perestroika, Coranul sau Cimitirul din Praga, Cartea ceaiului sau Zece basarabeni pentru cultura română, Intelectuali la cratiță sau Măcel în Georgia... Textele sunt scurte, într-o pagină e condensată esența, sau ce ne-ar putea atrage la un volum, lucru deloc ușor.
Alexandru Vakulovski, decembrie 2012, moldova.org

Părinții mei aveau o bibliotecă imensă. Cărțile veneau și înainte, și de, și după Crăciun. Ceea ce mă irita în biblioteca părinților era numărul mare de cărți metodice. Aveam o ură fizică aproape față de numeroasele broșuri de o culoare de un albastru urât sau un alb murdar. E adevărat că am mâzgălit, când încă nu știam a citi, un dicționar bibliofil francez-rus, „Dicționarul limbii române moderne” și „Istoria limbii române” de Rosseti, cred.
Interviu realizat de Irina Nechit cu Gheorghe Erizanu, jurnal.md

Remarcabilă şi nota de încheiere a volumului: „O societate poate exista – multe există – fără scris, dar nici o societate nu poate exista fără citit. Aşa spun cărţile”.
Emilian Galaicu-Păun, martie 2013, Radio Europa Liberă
208 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-79-799-3

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... ultima 


 
Oferta Romania
Oferta R. Moldova


 

 

© 2007-2017 Design: Editura Cartier, Web Hosting si CMS: Adpixel