Editura Cartier
Luni, 29 Mai 2017
 
Colecții

Colectia CARTIER Rotonda

Într-o Schiţă de geneză virtua­lă, Ion Hadârcă face o mărturisire de credinţă privind ceea ce el numeşte protogeneza de sine care se petrece într-o unitate spaţiu-timp foarte specială „prin separarea celor două orizonturi indivizibile — de Spaţiu şi Timp. Orizonturi în absolut şi orizontal de irea­le, care mereu se aglutinează reciproc, tinzând spre marginile infinitului tocmai pentru a le înghiţi înapoi în unitatea lor primordială”. Atunci-acolo, din Haos, se naşte Structura, termeni aflaţi nu atât într-un raport tensional, cât în unul de complementaritate, unite, în fond, într-un Haosmos

Un experiment liric unic în literatura noastră e Noimele după Ioan,
o carte care pare a se circumscrie poe­ziei sentimentului religios…

Cu sonetele din Memo­ria celulozei şi, mai ales, cu cele din Sonetariu se întorc în lirica lui Ion Hadârcă elegia şi erosul, tema departelui şi cântecul trist al (pe)trecerii omului. Spre deosebire însă de predecesori, Ion Hadârcă merge mai departe, încercând o temerară şi unică experienţă de reformare a sonetului prin absorbţia metodică a rigorilor formei, deconstrucţia şi reasamblarea postmodernă a arhirigidului construct sonetist…
Ioan HOLBAN
Deschide cartea.
56 pag. Format 195x130. Broșat. ISBN 978-9975-79-908-9


Vica Demici, Zina Zen

Între mărturiile lui  Marquez (A trăi pentru a-ți povesti viața) și corectura volumului meu de proză Nuca lui Newton — o inedită testare: să citesc acest joc-competiție încăput într-o carte-joc… Se citește! 
Dăruiește,  proza-parabolă, uluitoare, de deschidere, a Vicăi Demici, tot a ei Ferma de porci (ce superbă developare a realității globale — neașezate? — pe care o traversăm!), Povestea de iarnă a Zinei Zen (pentru mine ar suna Viața de până la Mihai), dar îndeosebi Altfelul — superb de captivante! Motivul dominant, la ambele, al  neașezării/căutării, de când e lumea,  acest flux-reflux, despărțiri-regăsiri ale Ei cu El, inclusiv în limbajele  moderne  de facebook ori  mesaje electronice, dinamizează și captivează, și… mă abate de la lecturi suspendate și corecturi abandonate… Mă-ntorc la Marquez — explică la pagina 320 de ce a ales  să scrie povestiri  „într-o țară unde poezia înseamnă Artă cu majusculă”. Paralel și Marquez ăsta…
 Iulian Filip
Deschide cartea.

"   -Știi, Vica, eu aveam totul... Un serviciu bine plătit, o casă de lux în centrul orașului și doi fii care absolveau universitatea cu brio. Dar într-o zi totul s-a prăbușit.
    -De ce? Ce s-a întâmplat?
    -Am fost diagnosticată cu cancer la sân. Și dintr-o dată am simțit că nu mai am nimic. Se dărâmase cerul peste mine, iar pământul îmi fugea de sub tălpi. Toată lumea mea se prăbușise.
    Nu știam cum să reacționez. Trăiesc acest sentiment de neputință de fiecare dată când tebuie să spun ceva, să compătimesc pe cineva, să-mi exprim condoleanțele. Cuvintele sunt greu de găsit în așa cazuri. De multe ori m-am surprins că atunci când cineva trăiește tragedia pierderii unor persoane dragi, eu nu știu ce să spun. Niciodată nu pronunț cuvântul "condoleanțe" pentru că îmi pare banal în asemenea cazuri. De obicei tac. Tăcerea poate spune mult mai mult decât cuvintele în asemenea cazuri. Încărcătura emoțională pe care o pot transmite câteva secunde de tăcere nu are cum să fie cuprinsă într-o singură sintagmă, oricât de frumos și de sincer ar fi spusă."
(Dăruiește, Vica Demici)

"     Ce nu știam eu, era faptul că biletele au fost cumpărate din a treia zi de când ne cunoșteam. Că spitalul unde și-a făcut rezidențiatul i-a trimis 3 invitații laun concurs pe un post permanent. Că Mihai nu s-a mai dus la clinica particulară și nu a mai luat gărzi de noapte, doar ca să stea seara acasă cu mine. Că îi era frică să nu mă sperii, să nu mă plictisesc, să nu îmi treacă... zâmbetul și liniștea din ochi.
      Ce nu știa Mihai, era faptul că eu nu îmi puteam explica cum am trăit până la el. Cum credeam că știu și cunosc lucruri, care au prins viață, rost și sens doar alături de el. Cum băteam pe ascunsîn lemnul canapelei, când el stătea cu capul în poala mea, căutând pe net filme vechi, iar eu mă uitam la Anna Olson, la TV, cum face minuni în bucătăria ei din Canada. Și mie îmi era frică să nu-i treacă...
     Ce știam amândoi, era că ne este bine împreună și pentru asta nu trebuia să inițiem discuții oficiale cu tema "Ce facem mai departe?"."
(Poveste de iarnă, Zina Zen)
76 pag. Format 200x130. Broșat. ISBN 978-9975-79-890-7


Poate cel mai valoros critic literar basarabean actual, Eugen Lungu (...)se dezvăluie ca un foarte serios, dar şi cumva „răsfăţat” exeget, sistematic în explorarea temelor pe care şi le alege, însă înclinat mai degrabă către degustarea textelor decât către construcţia interpretativă. Îşi alege cu plăcere subiectele şi-şi porneşte glosele în planuri diverse, parcă urmându-şi capriciile: uneori inventariază date de istorie literară, mai ales pentru a pune în evidenţa lucruri spectaculoase ori bizarerii, alteori face colaje din dicţionare sau se abandonează conexiunilor comparatiste, sărind de la un autor la altul și de la o epocă la alta.
Ion Bogdan Lefter
Deschide cartea.
216 pag. Format 200x130. Broșat. ISBN 978-9975-79-884-6


Blogograme
Împreună cu întreaga sa generaţie/promoţie de tineri intelectuali
înzestraţi şi emancipaţi, Sorin Hadârcă vine ca o benefică explozie solară —
pe deplin înzestrat, motivat, poliglot, erudit şi vizionar (citeşte pluralul!).
Nu i-am spus-o personal niciodată şi cred că acest fapt îmi justifică nota părtinitoare de unchi zgârcit la vorbe. Cunoscut expert în domeniul strategiilor economice şi financiar-bancare, nepotul Sorin e şi un pasionat bibliofil, un eseist risipitor şi un tainic autor de poeme ilustrate manu propria.

Anume prin Sorin Hadârcă i-am descoperit pe Murakami, Pavić, Saramago...
Ion Hadârcă

Deschide cartea.
208 pag. Format 200x130. Broșat. ISBN 978-9975-79-872-3


Alte bookiseli
Ceea  ce spun cărţile, de, o spun, că de aceea sunt cărţi, ca să spună și ele ceva, dar ce vrea să însemne...  BOO-KISELILE? Sau: BOOK-ISELILE? Ba foarte simplu și... chiar elementar: buchiseli! Uite în acest volum-volumaș, odată ce l-ai luat în mână și l-ai deschis și ai pornit să-l lecturezi, gata! nu-l mai lași deoparte, pentru că te pomenești aruncat în acea mare, în acel ocean de carte diversă și bună…
Vladimir BEȘLEAGĂ

Deschide cartea.
192 pag. Format 200x130. Broșat. ISBN 978-9975-79-880-8

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... ultima 


 
Oferta Romania
Oferta R. Moldova


 

 

© 2007-2017 Design: Editura Cartier, Web Hosting si CMS: Adpixel