Editura Cartier
Vineri, 18 Ianuarie 2019
 
Colecții

Colectia CARTIER Rotonda

sau Salvati-ma la Rosia Montana

Alexandru Vakulovski nu este un scriitor obisnuit. Dar ar fi neobisnuit a devenit noul conformism in literatura noului secol. Asa ca voi spune ca Alexandru Vakulovski a depasit si acest obstacol si a devenit un nebun frumos. Si cind spun "nebun", ma refer la acea capacitate de a se rupe si de a i se rupe; pentru ca lui Alexandru i se rupe de tabuuri, de norme, de ce e pro ca si de ce e anti, de interdictii nescrise - ca si de cele scrise. Iata, cu acest nou roman, el priveste Rosia Montana dintr-o alta perspectiva, independenta de toata lupta politica, ecologica si sociala ce se da in jurul acestui subiect. Si, cu toate astea, simti in roman incrancenarea acelei lupte. Pentru ca lui Alexandru nu-i scapa nimic: e o calitate mai rara in zilele noastre, si de-a dreptul impovaratoare. A, da, am gasit - Alexandru Vakulovski e un paradox, pentru ca i se rupe de tot, dar nu-i scapa nimic. Am zis!...
Mihnea Blidariu (Luna Amara)
Deschide cartea.

Dosar de presa
Romanul anului
Dumitru Crudu, decembrie 2010, Timpul

Într-un cuvânt, dacă-n trilogia cu un titlu de nerostit în public s-a văzut că Alexandru Vakulovski vrea, odată cu Salvaţi-mă la Roşia Montană a demonstrat că poate!
Emilian Galaicu-Paun, noiembrie 2010, Radio Europa Libera

După ce și-a lansat cartea de câteva ori în România (157 de trepte spre iad, ed. Cartier), Alexandru Vakulovski a avut parte de un eveniment de gală am putea spune, la Chișinău, pe 4 noiembrie, alături de Em. Galaicu-Păun, Andrei Gheorghe, Dumitru Crudu, Constantin Cheianu.
Andrei Ruse, noiembrie 2010, revista online Boomlit

Sînt tot mai mulți cititori care consideră că acesta e cel mai bun roman al autorului și că este complet diferit față de Pizdeț.
Interviu realizat de Dumitru Crudu cu Alexandru Vakulovski, octombrie 2010, Radio Europa Libera

Moartea are miros – am simtit asta la Rosia.
Interviu realizat de Mihai Gotiu cu Alexandru Vakulovski, septembrie 2010, www.voxpublica.realitatea.net

Video (www.youtube.com).

120 pag. Format 130x195. Brosat. ISBN 978-9975-79-635-4


"Stilist desăvârşit, Caludiu Komartin devine, pe volum ce trece un poet tot mai bun. Am citit din stadiul de manuscris Un anotimp în Berceni fără să simt vreo clipă între paginile lui aerul închis al atelierului. Era deja o carte excelentă, încheiată la toţi nasturii, chiar dacă încă îi lipseau copertele. Dovadă că prima tentaţie a fost aceea de a-i dedica pe loc o cronică entuziastă. În care urma să spun că generaţia începe să-şi dea, în ciuda nemulţumirilor căutători de aramă, platina pe faţă."
Cosmin Ciotloş

Deschide cartea.

88 pag. Format 130X195. Brosat. ISBN 978-9975-79-622-4


„Irina Nechit reflectă, în versurile ei, o detentă, o „eliberare”. Mai puțin intelectualizată, producția ei pare a-și fi câștigat dreptul la mărturia „naturală”, egală cu sine.
Irina Nechit are darul de-a putea da glas dramatismului inaparent al existenței de toate zilele. Prin verbe simple, „prozaice”, poeta trasează granița dintre două lumi, cea a poeziei și cea a nonpoeziei. Instantaneul realist (poeta e contemplativă, dar și o observatoare sfredelitoare, innocent-amară a ambientului) se învecinează cu insertul suprarealist, posedând aceeași capacitate de absorbție a realului care uneori devine expresiv-delirantă.
Puternica sangvinitate a poetei se supune acestui suflu violent al realului, precum unei magi consubstațiale.” Gheorghe Grigurcu
Deschide cartea.

Dosar de presă:
Poezia Irinei Nechit are ritm, viteza si decupaj nemilos. Minimalismul care ţine
în frâu adevărurile grave, care se foloseşte de faţa simplă a lumii pentru a
sugera găurile negre ale sufletului, este o măiestrie greu de dibuit.
Felix Nicolau, aprilie 2011, Ziarul de duminica

Irina Nechit pare a scrie o poezie aşa-zicînd cu inima, nu cu mintea – o poezie de mare încărcătură emoţională, concretă şi intuitivă, ce se naşte tumultuos, dintr-o singură tuşă.
Adina Dinițoiu, aprilie 2011, Observator cultural

Irina Nechit a lansat „Copilul din maşina galbenă”, carte care mută limitele dintre literar şi existenţial plasând o miză subiectivă în jocul estetic: ”copilul roade cu unghia florile de gheaţă/ îşi zgârie numele pe geam/ dealurile albe nu se mai văd/”.
Răzvan Țupa, decembrie 2010, www.boomlit.com

Un demers liric de nișă, construit să decline alterabilitatea carnală (”ultima noapte pe pămînt / cu mască albă pe faţă / să nu se schimbe tenul pînă dimineaţa / să nu iasă pete vinete pe ce-a mai rămas din chipul lui”, ”Masca”), preferînd acesteia ”ontologia” intermediară de amfibie sau reptilă (de altfel, multe dintre titluri, ”Şarpele mă recunoaşte”, ”Cartea rece” ori ”Gheara”, sunt tot atîtea indicații pentru acest refuz corporeal vertebrat).
Igor Ursenco, noiembrie 2010, www.poezie.ro

Cartea „Copilul din maşina galbenă ”este o încercare (reuşită) de a transpune în poezie existenţa de zi cu zi, cu ajutorul unui limbaj firesc, foarte apropiat de limbajul diaristic. Utilizând lexicul corporalului, autoarea urmăreşte un alt scop – sporirea autenticităţii. Ea alege tonalitatea firească a limbajului şi creează o imagistică de o simplitate necăutată.
Lucia Țurcanu, iulie, 2010, Vatra

Ameninţarea informului, supliciul existenţial, prezenţa celuilalt întreţin o frenezie antitetică. Angelicul şi demonicul coexistă. „Copilul din maşina galbenă” divulgă acelaşi sentimentalism refuzat, placat însă pe un imaginar thanatic („viaţa fără mine”), având drept camuflaj prozaizarea. Destrămarea, singurătatea, decrepitudinea, banalitatea morţii se insinuează obsedant.
Adrian Dinu Rachieru, iulie, 2010, Convorbiri literare

Personajele cărţii sunt membrii familiei: mama, tata, bunica. Este reală chiar şi maşina galbenă care este a tatălui Irinei Nechit. „Sunt multe momente din biografie, dar foarte transformate. Nu am dorit să fiu foarte egoistă şi să mă expun doar pe mine. Am încercat să prezint viziunea mea asupra lumii”, a menţionat autoarea.
Aprilie 2010, agentia de presa Info-Prim Neo

Prin verbe simple, „prozaice”, poeta trasează granița dintre două lumi, cea a poeziei și cea a nonpoeziei.
Andra Rotaru, aprilie 2010, www.agentiadecarte.ro

Avem apoi in noul volum al Irinei Nechit o poezie a raului social si politic, o Realia care descrie la condition roumaine, un fel de marca inregistrata a unui spatiu provocat (eufemistic vorbind) de istorie. Una dintre cele mai tragice interogatii in acest sens se regaseste in poemul „Vreau sa ma transform, mamy”: „cum se numeste raul acesta/Prut sau Lethe?
Loredana Opăriuc, aprilie 2010, Convorbiri literare

De la „structurarea" minimă, fără sau cu adaos infim de sens, şi „transfigurarea" prin selecţie obsesivă, autoarea trece, în cel de-al doilea caz, la „metamorfozarea" existentului, vizualizat prin ocheanul imaginaţiei.
Gabriela Gheorghisor, mai 2010, Romania literara

80 pag. Format 130X195. Brosat. ISBN 978-9975-79-616-3


„Personajul poemelor nescrise îi seamănă probabil prin ceva autoarei, dar în partea retrasă timid între „tăceri babilonice”, între ezitări, autocontestări și contestări ritualice din afară, pe care ea însăși le regizează până la dezagregare – „am ieșit un praf atât de mărunt/ o minune de pulbere rafinată”. E ca fața nevăzută a Lunii. Căci la vedere avem un om care mi s-a părut întotdeauna hotărârea însăși, ba poate cu ceva fibră de oțel în el, deoarece l-am văzut gata să-și apere adevărul fără aproximări.” Eugen Lungu
Deschide cartea.

Dosar de presă:
Cartea de poezie a anului 2010
Dumitru Crudu, decembrie 2010, Timpul
Încă o carte „cromatică”, în titlu, copertă ş.a.m.d. (Exerciţiul cromatic nu e accidental, există un grupaj întreg care testează valenţa poetică a culorilor, poeme în vernil; galben pastel; alb tăbăcit; roşu acrilic; verde vâscos…). Într-un sens, aceeaşi fază de „tranziţie”: poezie minimalistă placată pe jocurile livreşti, textuale, postmoderne.
Mircea V. Ciobanu, septembrie 2010, Sud-Est Cultural

Textele din ciclul Oleandrii mă strigă roz invocă făptura mamei, trecută dincolo; sînt, de fapt, mesaje onirice venite de la cea pentru care „lipsa trupului” e „pierderea mea cea mare” („draga mea/ a mă reîntrupa nu pot/ inconsistenţa e/ singura mea povară”).
Lucia Ţurcanu, iulie 2010, Jurnal de Chişinău

La rândul său, Emilian Galaicu-Păun a spus că Maria Şleahtiţchi este poetă care vine firesc dinspre cultură. „Când spun firesc, mă gândesc la acel univers rustic, care este hiperprezent în textele sale. Când vorbesc despre cultură, mă gândesc la autoarea unor studii profesioniste făcute la cel mai înalt nivel şi această îmbinare - dintre firescul trăirilor şi omul de bibliotecă - la ea a dat un cocktail care împuşcă, după cum s-a văzut.
Nicolae Roibu, iunie 2010, Timpul

E ca fața nevăzută a Lunii. Căci la vedere avem un om care mi s-a părut întotdeauna hotărârea însăși, ba poate cu ceva fibră de oțel în el, deoarece l-am văzut gata să-și apere adevărul fără aproximări.
Andra Rotaru, aprilie 2010, www.agentiadecarte.ro

56 pag. Format 130X195. Brosat. ISBN 978-9975-79-617-0


Interviuri intre vehementa si emotie

(...) am dorit sa string intr-o carte nume reprezentative ale culturii romane (Nicolae Manolescu, Matei Calinescu, Mihai Sora, Matei Visniec, Antoaneta Ralian, Andrei Plesu, Andrei Serban, Livius Ciocarlie, Paul Cornea, Alexandru Paleologu, Gabriela Adamesteanu, Gheorghe Craciun, Dumitru Tepeneag, Nora Iuga, Gabriel Liiceanu, Gabriela Melinescu, Stefan Agopian, Mircea Cartarescu, Neagu Djuvara, Gelu Ionescu, Petru Cimpoesu, Bujor Nedelcovici, Mircea Horia Simionescu, Victor Rebengiuc, Marcel Iures). Sint personalitati care pot depune marturie despre timpul tumefiat in care ne miscam, despre tranzitia apasatoare, despre balansul intre doua lumi: comunista si postcomunista. Selectia mea a urmarit ca, prin aceste interviuri, sa arat care au fost si sint personajele acestei lumi, marile teme, marile framintari, ce placeri, ce idiosincrazii, ce obsesii exista in cultura romana de azi. Ovidiu Simonca
Deschide cartea.


Dosar de presa:
"Pot sa va mai enervez cu ceva?", va reamintesc ca ne întreba Ovidiu Simonca pe coperta remarcabilei sale carti de interviuri. Dupa ce am citit-o, eu îi pot raspunde: în felul acesta, si cu asemenea interlocutori, da.
Daniel Cristea-Enache, martie 2010, revista Cultura

Cartea de interviuri a lui Ovidiu Şimonca, „Pot să vă mai enervez cu ceva?” reconfirmă legea nescrisă a scriitorului: nu există talent, geniu, măreţie, valoare literară dacă nu eşti un indiscret adevărat, un curios nebun şi, regula numărul unu, dacă nu ştii să întocmeşti o bîrfă ca lumea despre alt personaj din lumea literară sau despre tine însuţi.
Costi Rogozanu, martie 2010, blog www.voxpublica.ro

„Cei doi sunt foarte porniţi pe Adrian Marino, ei, nişte oameni vii, sunt virulenţi faţă de un mort. Iertaţi-mă, dar mi s-a părut că lipseşte acea notă creştinească, în care să fii ceva mai îngăduitor cu un om care nu-ţi mai poate răspunde”, consideră publicistul Ovidiu Şimonca, care aspiră la o presă culturală în care să semneze atât Gabriel Liiceanu, cât şi Adrian Marino, dar şi la o diversitate a opţiunilor culturale şi politice.
Mihaela Simona Guerra, februarie 2010, Evenimentul zilei

Incomod, dar totdeauna pertinent, permanent iscoditor şi nemulţumit cu puţinul şi banalul, Şimonca este, după gustul meu de refuznic al interviurilor, singurul întrebător din presa noastră intelectuală care, de la Tita Chiper încoace, are toată îndreptăţirea să-şi selecteze interviurile într-un volum de incontestabilă semnificaţie literară, dincolo de zi şi de clipă.
Radu Cosașu, ianuarie 2010, Dilema veche

Principala idee ce răzbate din carte este drumul sinuos pe care literatura română l-a parcurs în această perioadă, de la lipsa de vizibilitate internaţională la o anumită recalibrare europeană.
Interviu realizat de Dumitru Crudu cu autorul Ovidiu Șimonca, decembrie 2009, Radio Europa Liberă

Însuşi autorul a mărturisit că titlul i-a fost inspirat dintr-un interviu cu Gabriel Liiceanu, în care l-a întrebat chiar aşa: “Pot să vă enervez?”, iar Andrei Pleşu a dat ulterior un titlu la un comentariu de-al său chiar aşa, probabil reuşind chiar să se enerveze.
Ilă Citilă, decembrie 2009, blog de carte bookiseala

Video www.youtube.com

424 pag. Format 130x195. Brosat. ISBN 978-9975-79-604-0

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... ultima 


 
Oferta Romania
Oferta R. Moldova


 

 

© 2007-2019 Design: Editura Cartier, Web Hosting si CMS: Adpixel