Cifrul de la poarta realității este cuvîntul. Pînă nu devii dependent de puterea lui, nimic din puterea lui nu-ți aparține și orice încercare de a trece, cu adevărat pragul realității este sortită eșecului. Dintre toate formele de conștiință în posesia cărora încearcă să intre un personaj sau altul, conștiința lingvistică devine cea mai puternică. Însușirea (în cazul unora) sau re-însușirea (în cazul altora) limbii interzise devine sinonimă cu dobîndirea identității. Există o limbă extraordinară dobîndită în această țesătură. Numai că, atunci cînd intră în posesia ei deplină și aterizează în patria-mumă, acești benedictini ai cuvîntului descoperă că limba redobîndită nu mai este importantă în țara din care nu a lipsit niciodată. Pentru afronturi aduse valorilor de necontestat pînă mai ieri, Emilian Galaicu-Păun poate răspunde asemeni puștiului care a fost cîndva: „Tata! Tata! Am dat să scutur tocul și l-am stropit... pe Lenin!” Dorin Tudoran, Washington, august 2011
Ediția print.
Deschide cartea.