Editura Cartier
Marţi, 11 Decembrie 2018
 
Colecții

A B C D E F G H I J K L M N O P R S T U V W Y Z 
Minulescu Ion

Nascut la Bucuresti, a copilarit la Slatina, de unde este originara mama sa. A urmat scoala primara si gimnaziul la Pitesti; a facut bacalaureat în 1899 la un pension particular din Bucuresti, "Branza si Arghirescu". În 1897, sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele productii poetice ale lui Ion Minulescu, atunci înca elev la Pitesti, în revista "Povestea vorbei". În 1898, sub semnatura I. Minulescu-Nirvan, tanarul poet publica în "Foaia pentru toti", doi ani mai tarziu poetul pleaca la Paris pentru a studia dreptul. Poetii francezi îi schimba însa dorintele si, captivat de scrierile acestora, uita de studiile sale juridice. Dupa numai 4 ani se intoarce in tara, unde compune poezie si proza, in 1905 va publica unele poeme unele fragmente de proza din "Jurnalul unui pribeag", în revista "Viata noua" a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai însemnate ale miscarii simboliste. În 1906, Ion Minulescu începe sa publice o parte din versurile ce vor compune "Romantele pentru mai tarziu" in revista "Viata Literara si artistica" a lui Ilarie Chendi. Tot in acest an incepe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, H. Bataille, H. de Régnier, publicate in "Samanatorul". Iarna 1906 - 1907 cei doi prieteni o petrec la Constanta, ecourile acestei sederi pe tarmurile Marii Negre regasindu-se în versurile lor, în minulescianele "Romante pentru mai tarziu" (1908) si în "Fantaziile" lui D. Anghel (1909).
In 1924 apare romanul "Rosu, galben si albastru", unul din marile succese literare ale vremii, dupa ce fusese în prealabil publicat în paginile "Vietii romanesti". Se reprezinta Omul care trebuie sa moara "grotesca tragica în trei acte", publicata mai tarziu, în 1939, sub titlul "Ciracul lui Hegesias", iar 6 ani mai tarziu, în 1930, apare volumul "Strofe pentru toata lumea". Apare culegerea de nuvele fantastice Cetiti-le noaptea. La 11 aprilie, 1944, in urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu înceteaza din viata la Bucuresti si este înmormantat la Cimitirul Bellu. Director general al artelor in Ministerul de culte si arte. A condus publicatiile simboliste "Revista celorlati" si "Insula". A debutat cu versuri în "Povestirea vorbii". S-a format sub influenta succesiva a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Stefan Petica si a simbolistilor francezi si belgieni. A mai scris proza, piese de teatru si cronici dramatice.

Opera
Versuri
Romante pentru mai tarziu, Ed. Alacalay, 1908,
De vorba cu mine insumi, Bucuresti, 1913
Spovedanii, colectia Manuscriptum, 1927
Strofe pentru toata lumea, Ed. Cultura Nationala, 1930
Nu sunt ce par a fi, Ed. Fundatiilor, 1936
Versuri, editie definitiva îngrijita de autor, 1939
Proza
Casa cu geamurile portocalii, B.P.T., 1908
Masti de bronz si lampioane de portelan, Ed. Alcalay, 1920
Lulu Popescu, Ed. Alcalay, 1920
Pleaca berzele, Ed. Alcalay, 1920
Rosu, galben si albastru, Ed. Cultura nationala, 1924 


 


 
Oferta Romania
Oferta R. Moldova


 

 

© 2007-2018 Design: Editura Cartier, Web Hosting si CMS: Adpixel